Semnătura de pe datorie

Treizeci și ceva de ani au condus România pe rând, în toate combinațiile: FSN, PDSR și PSD, CDR, PNL, PD și PDL, UDMR, USR. Au făcut guverne împreună, au căzut împreună și au făcut guverne iar, cu aceiași oameni sub alte sigle. Au votat bugete cu deficit, au cerut împrumuturi și au promis beneficii pe banii altora. Azi datoria publică a trecut de 60% din PIB și toți se miră, cu aerul unor trecători care au dat peste dezastru din întâmplare.

Infografic generat cu ajutorul AI, pe baza datelor centralizate de Claude. 

Cinismul e aici. Cât sunt în opoziție, află brusc ce înseamnă risipa. Cât sunt la putere, risipa devine „investiție”, iar deficitul „context internațional”. Când pleacă de la putere, vina nu a fost niciodată a lor: a fost a guvernului dinainte, a partenerului de coaliție, a crizei, a războiului, a Bruxelles-ului, a oricui altcuiva. Își țin discursuri pioase despre responsabilitate în aceleași săli în care au votat, cu mâna ridicată, tot ce a umflat datoria. Nu au dus o luptă între binele și răul politic, ci un teatru în care actorii își schimbă doar costumele.

Dacă ar exista vreo urmă de curaj, ar începe cu un singur cuvânt: „Noi.” Noi am votat, noi am cheltuit, noi am împrumutat. Dar nu l-a rostit nimeni, pentru că ipocrizia e mai comodă decât adevărul. Și cât timp vina e mutată de la unul la altul, factura nu se mută nicăieri: rămâne la cel care nu a semnat nimic și care o plătește cu fiecare leu din salariu, din pensie și din taxe.

Iar de aici vin întrebările pe care nu și le mai pune nimeni cu voce tare. Unde este dreptatea? Unde sunt procurorii când e vorba de banii publici risipiți? Cum se recuperează prejudiciile și cine răspunde pentru ele? Unde este celeritatea justiției? Dosarul imobilului din Sibiu, în care statul cere despăgubiri de la familia fostului președinte Klaus Iohannis, trece de la o instanță la alta și se judecă și acum, cu pași de melc. E doar un exemplu. 

Cetățeanul de rând știe cât de repede vine somația când datorează el statului un leu. De aceea, câtă vreme răspunderea întârzie tocmai acolo unde sunt bani și putere, semnătura de pe datorie va rămâne a tuturor, dar factura va continua s-o plătească tot cel care nu a semnat, noi, cei care ne certăm pentru figuranții numiți oameni politici! Iar pentru a demasca cât de corecți sunt minunații de la conducere, aceștia în neșimțire operează cu aceste argumente: „dacă ar fi fost AUR și Georgescu la conducere”, țara ar fi fost... 

Stimabililor, țara nu este condusă de ei, ci de voi și țara este în mare rahat! Din cauza cui? Poate pricepeți graficul de mai sus! Îl pricepeți, dar sunteți prea slabi pentru a recunoaște!

I.V.A

Sursa imaginii: fotografie de Pixabay pe Pexels, prelucrare Ioan Vasilescu-Apostol