Testul de maturitate al democrației noastre: între banul public și cenzura preventivă

Într-o comunitate diversă, bugetul public pentru cultură este alimentat din taxele tuturor cetățenilor — atât ale celor cu viziuni progresiste, cât și ale celor cu opțiuni conservatoare sau tradiționale. Când din banii tuturor se finanțează piese de teatru neconvenționale, festivaluri de muzică urbană sau evenimente sportive pe care nu le gustă întreaga comunitate, acceptăm în mod firesc că suntem diferiți.

Problema apare atunci când încercăm să impunem un filtru ideologic asupra artei și discursului public. Dacă le spunem unor plătitori de taxe că banii lor sunt buni, dar opțiunile lor culturale sunt nelegitime doar pentru că nu se potrivesc cu agenda majorității vocale din acel moment, nu mai vorbim despre responsabilitate, ci despre o formă mascată de discriminare. Banul public devine adesea un simplu pretext pentru a justifica cenzurarea preventivă a celor ale căror opinii ne deranjează.

Orice om de cultură sau artist poartă cu sine idei politice și sociale. Într-o democrație autentică, răspunsul la un discurs cu care nu ești de acord nu este interzicerea sau boicotul instituțional, ci propriul filtru critic, dezbaterea sau simplul refuz de a cumpăra un bilet.

Adevărata maturitate democratică nu constă în libertatea de a-i asculta pe cei cu care suntem de acord, ci în efortul de a tolera și existența opiniilor care ne dovedesc că suntem diferiți. Când folosim banul public doar pentru ceea ce ne convine ideologic și cerem interzicerea celorlalți, nu facem altceva decât să transformăm libertatea de exprimare dintr-un drept fundamental într-un simplu dublu standard.

Dacă am învățat să numim și să incriminăm homofobia, islamofobia sau cristianofobia, ori alte fobii, ar trebui să avem curajul să numim și boala tăcută a democrației moderne: ideofobia. 

Ideofobia este teama (viscerală uneori) de opinia celuilalt, frica de ideea care nu se aliniază propriului tău filtru și refuzul de a accepta pluralismul. 

Atunci când te sperii de un discurs într-atât încât ceri interzicerea lui, nu aperi nicio valoare — doar îți trădezi propria vulnerabilitate intelectuală. O societate care pretinde că este liberă, dar suferă de ideofobie, nu face altceva decât să înlocuiască vechile dogme cu o nouă formă de cenzură deghizată în virtute.

I.V.A.

Sursa imaginii: fotografie de Christina @ wocintechchat.com pe Unsplash, prelucrare Ioan Vasilescu-Apostol