Argumentul ontologic pentru existența lui Dumnezeu
Unul
dintre cele mai fascinante argumente pentru existența unui Dumnezeu cu totul
perfect este argumentul ontologic. Practic, dintre cele trei concepții
ontologice (teistă, panteistă, ateistă) concepția teistă este cea care îi
atribuie lui Dumnezeu rolul principal în ceea ce privește nașterea Universului,
fiind sursa infinită a posibilităților și legilor după care creația este
guvernată, fără a se confunda cu ea, EL fiind primordial și transcendent în raport
cu lumea.
Deși
există numeroase argumente pentru existența unui Creator prezent, toate au scopul de a arăta că este
contradictoriu să negăm că există o ființă inteligentă, în condițiile în
care urmele inteligenței superioare sunt prezente până și în matematica
petalelor de flori.
Astfel,
pe această linie generală de argumentare, este un adevăr necesar că o astfel de
ființă există; iar această ființă este Dumnezeul teismului occidental
tradițional.
Majoritatea
argumentelor pentru existența lui Dumnezeu se bazează pe cel puțin o premisă
empirică. De exemplu, versiunea "de reglaj fin" al argumentului de
proiectare depinde de dovezile empirice ale designului inteligent.
Nu se
poate dovedi cu metodele științei clasice existența lui Dumnezeu, dar prin
observație și făcând apel la ce este ascuns în spatelor legilor care ne
guvernează pe noi, dar și la ceea ce face posibil legătura dintre corpurile
cerești și a spațiului dintre aceste corpuri, putem întelege că designul
inteligent a tot ceea ce vedem și nu vedem, nu este apărut întâmplător.
Dimpotrivă,
argumentele ontologice sunt conceptuale în sensul aproximativ următor: la fel
cum propozițiile care constituie conceptul de burlac implică faptul că fiecare
burlac este mascul, propozițiile care constituie conceptul lui Dumnezeu,
conform argumentului ontologic, implică faptul că Dumnezeu există. Există,
bineînțeles, această diferență: în timp ce conceptul de burlac conține în mod
explicit propunerea că burlacii sunt necăsătoriți, conceptul lui Dumnezeu nu
conține în mod explicit nicio propunere care să afirme existența unei astfel de
ființe.
Chiar
și așa, ideea de bază este aceeași: argumentele ontologice încearcă să
demonstreze că putem deduce existența lui Dumnezeu din chiar definiția lui
Dumnezeu.
Asemenea
lui Pascal, mulți oameni pariează
pe existența unui Arhitect, pentru că legile fizice, legile chimice, legile
muzicale etc., arată și dovedesc în fiecare zi prezența inteligenței,
inteligență ce nu poate fi creată de nimic și din nimic, nici de haos și nici într-o
dezordine lipsită de sens.
În
cunoscuta lege a entropiei, intervine Ordinea pentru a da sens materiei, pentru
a o ordona, spre a așeza așeza atomii într-un șablon funcțional, pentru a fi
utili! Ce este această ordine și de unde vine ea? Ar fi la fel de contradictoriu să credem că ordinea ar fi guvernată de
un haos sau de un nimic.
În
acest sens, dacă argumentul ordinii, poate arăta prezența unei inteligențe în
toate aspectele vieții de aici și din univers, atunci și calea ontologiei
teiste, cel puțin în acest moment, pentru o bună parte a lumii reprezintă alegerea care aduce liniștea
interioară, în defavoarea dezbaterile uneori prea inutile, pline de zgomot și
zgură.
” Dacă
există Dumnezeu şi nu cred, atunci am pierdut totul.” B. Pascal
Comentarii
Trimiteți un comentariu