De Ziua Internațională a Profesorului, la mulți ani stimate profesor cu vocație! VIDEO - filme pentru educație

„Educația este cea mai bună provizie pe care o poti face pentru bătrânețe.” Aristotel

Îndemnul lui Aristotel, cel puțin pentru mine și sunt convins și pentru alții, mai este valabil și astăzi.

Cu toate acestea, astăzi de Ziua Internațională a Profesorului, pe ce piedestal punem educația și cum prețuim noi actul educațional? L-am ovaționat? I-am dat întâietate? Noi ca popor ne-am luptat pentru acest domeniu, astfel încât să fim împăcați că am pus mâna să-l ajutăm cu adevărat? Am respins precum anticorpii virușii care l-au atacat? Am discutat la nivel de țară, cu toții, despre importanța educației, despre a pune pe primul loc acest domeniu?

Pe ici pe colo da! În general nu! Nu trebuie făcute multe studii sociologice care să releve această realitate!

Acest domeniu, ca și multe altele a fost lovit mereu și mereu de mai noi toți! În ce sens? Iată cum am să fac comparația! Atât părinții, cât și politicienii, au pus atât de mult preț pe educație, încât  statutul educației dar și a cadrului didactic sunt recunoscute printre cele mai importante domenii și profesii. Nu vorbesc de toate țările, ci de unele care au conștientizat cât de sensibil este acest domeniu, țări care azi sunt recunoscute pentru performanțele sistemului educațional! Vorbesc aici de Coreea de Sud, Japonia, Singapore, Hong Kong și Finlanda! Pozițiile nu sunt întâmplătoare!

Spre exemplu, în Coreea de Sud rata analfabetismului este aproape 0. În această țară liceul nu este obligatoriu, cu toate acestea majoritatea elevilor sunt absolvenţi (98%).  Bibilotecile sunt deschise non-stop, și fără exagerări, așa cum este relatat în mai multe surse, oamenii chiar sunt prezenți în aceste locații socializând, dar mai ales citind. Ce-i drep, elevii stau foarte mult la școală, însă rezultatele sunt pe măsură!

În ziua examenelor, societatea coreeană (cea din sud) a ajuns la un așa nivel, încât fac front comun pentru a-i susține pe elevii care fac eforturi extraordinare să de examene (examenul lor este clasat ca fiind printre cele mai grele din lume, și durează până la 9 ore), transportul în aceste zile este gratuit,  se formează grupuri de susţinere pe stradă, cu oameni în toată firea porniți să-i încurajeaze pe mai tinerii lor colegi de comunitate. Altfel spus, bună parte din aceste energii și simțiri sunt coordonate înspre susținerea efortul depus de elevi şi succesul acestora.

Iar când vine vorba de examenul naţional de aptitudini, nu este o distracție și un extaz copilăresc ca la noi (cred că știți la ce mă refer)! Atât părinții, cât și copii iau foarte în serios acest act. Pentru că de aceste rezultate depinde viitorul drum al celor ce învață.  

Doar că, atât statul cât și părinții au conștientizat importanța acestui domeniu în viața personală și în comunitate, astfel încât există un parteneriat și un front comun pus în slujba reușitei! Cine vrea să se documneteze suplimentar o poate face, pe scurt însă ei creează foarte multe facilități pentru elevi și studenți, astfel încât aceștia să se concentreze pe actul educativ și pe dezvoltarea multilaterală, pentru a fi pregătiți pentru viață și cerințele ei (campusuri, le pun la dispoziție seminarii, conferințe, workshopuri etc. ).

Trecând la modelul japonez, în această țară educaţia este așezată pe cel mai înalt podium al societăţii. Și nu este o exagerare, având în vedere că modelul lor educativ este recunoscut ca fiind al doilea cel mai eficient model din lume, după cel amintit mai sus.

Cu toții am văzut exemple de comportament ale japonezilor, fie la Campionatul Mondial de Fotbal din Rusia din 2018, ori la tragedia de la Fukushima. Bună parte din comportamentul cetățenilor japonezi se datorează educației primite. De ce? Pentru că elevii din Japonia sunt educați de mici să fie modele în viață și cu atât mai mult să fie responsabili pentru ceea ce fac! Responsabilitatea nu este o idee aberantă!

Ce s-ar întâmpla la noi dacă am avea o zi dedicată pe lună, zi în care elevii și-ar face singuri curățenie în școală, iar la sfârșitul anului tot ei ar face curățenie în întrega unitate? E o întrebare retorică, poate care ar merita un răspuns sincer din partea noastră! 

Vedeți, la ei chiar se intâmplă acest lucru și pentru ei nu este o rușine, ori o exagerare sau o umilință. Pe când la noi, așteptăm să vină colega noastră care este responsabilă de ordine să ne facă nouă treaba, care la drept vorbind nu de ea ține, ci ne noi. (nu generalizez, dar am văzut oameni care pentru a șterge un praf de pe birou, era umilitor).

În cultura niponă curățenia ține de civilizație și educație, de aceea școlile lor nu au responsabili de curățenie, ci copiii au timp dedicat exact pentru acest lucru! Ei își curăță băncile, ei își spală vasele, ei își mătură treptele pe unde calc etc. În plus, uniforma pentru ei nu este un accesoriu rușinos, telefoanele sunt interzise la școală până la vârsta de 14 ani și mai mult de atât, copiii sunt învățați să meargă singuri la grădiniță/școală. Cât despre prețuirea cadrelor didactice prin salariu, acesta ajunge la peste 55,000-60,000 dolari/an, pentru că dascălul este pozițional al cincilea în clasamentul celor mai bine plătiți salarați, după cosmonauţii, arhitecţii şi avocaţi.

În plus, profesorul are cu adevărat autoritate în acest sistem de învățământ, acesta nefiind tratat cum din păcate în această parte a lumii este tratat. Cadrul didactic la ei poate dispune de autoritatea cu care este investit, cu permisiunea părintelui. La școala niponă, educația nu o face părintele, ci profesorul!



Revenind în spațiul european, finlandezii se pot mândri cu cel mai performant sistem educațional din Europa! Ei pun foarte mult accent pe activitățile practice, pe mai puține teme și ce este foarte important, aleg cei mai pregătiți profesorii pentru a preda în școlile lor. Care este rata de promovabilitate? Peste 90% dintre elevii finlandezi care dau bacalaureatul promovează cu brio!

Școala finlandeză nu pune accent pe formalități, ci pe respectul reciproc, nu întâmplător profesorului i se spune pe nume, iar acesta este cu adevărat un pertener al copilului în actul educativ.

În școala finlandeză, tema este dată elevului pentru ca acesta să-și fixeze cunoștințele, se încurajează creativitatea, cititul acasă și proiectele de sfârțit de săptămână.

În plus, sistemul educativ din Finlanda nu este unul static, ci foarte dinamic, adaptat nevoilor de azi. Nu întâmplător până în anul 2020 ei vor pune mai mult accent pe elev, pentru ca acesta să învețe ce-i place, nu ce-i este impus. Mai exact, elevii se vor pregăti pentru ceea ce îşi doresc să devină cu adevărat, iar împărţirea programei şcolare în materii clasice va dispărea.


Într-un interviu dat pentru DIGI 24, Alina Cîrjă, directorul școlii finlandeze din România spune: „Un alt lucru care ni l-au spus finlandezii este că o naţiune care citeşte este o naţiune care face orice lucru. Drept urmare, ne uităm la ei că economic sunt sus, social, cultural şi din alte puncte de vedere”

Pe ici pe colo, răsar în România școli cu modele preluate din afară, însă acestea nu pot impune un model la nivel național, în primul rând din cauza sistemului public de învățământ, care datorită reformelor defectuoase făcute de absolut toți actorii politici de după anii 90, a ajuns la pământ și continuă să se tot ducă!

Ce este de făcut? Din punctul meu de vedere, ar fi ca noi părinții să luăm acest domeniu în spate, impunând în mod democratic presiuni ferme actorilor politici la nivel local și național!

Să dăm Cezarului ce este al Cezarului, adică să dăm educației și celul ce educă statutul pe care îl merită în societate!  Dacă ne tot căinăm că ei sunt bugetari, că au nu știu ce privilegii, că sunt nu știu cum și dacă vedem totul doar în această paradigmă, vreau să vă spun că cei mai bine pregătiți dascăli au plecat tocmai din cauza acestor pietre aruncate asupra lor. Iar cei care au rămas și pe deasupra mai sunt și bine pregătiți (20-30 procente), nu sunt cei mai fericiți angajați. Fac totul din vocație, în ciuda unei imagini șifonate de societatea expertă (nu toată) care știe ea ce trebuie să facă și cât merită un dascăl. Fac totul bine chiar și în ciuda căutătorilor de cald care intră în sistem mai pe ocolite sau nu, nepregătiți, lipsiți de o minimă vocație. Fac totul bine și în ciuda capetelor luminate care tot au „REFORMAT ” sistemul.  Din anii 90 mai toți au profitat de acest domeniu și mai toți au făcut din el o Cenușăreasă (noi și clasa politică)!

Recomand statistică anul 2007

Probleme identice în anul 2018

Apoi noi ca societate, să luăm decizia fermă de a finanța mult mai bine acele domenii importante, precum educația, sănătatea, pentru a pregăti, readuce și menține cei mai buni specialiști în domeniu, eliminând prin instrumente de evaluare (din partea specialiștilor și părinților) pe acei căutători de locuri calde, care fac acest lucru doar pentru bani și nu din vocație.

Dacă vorbim de educație, respectul pentru acest domeniu și pentru cei ce fac acest lucru din vocație, trebuie insuflat de acasă. Parteneriatul dintre părinte și dascălul cu vocație este mai mut decât necesar, este obligatoriu azi. Acasă se pun bazele, iar la școală se cizelează!  Respectând fiecare parte ce are de spus în privința actului educațional, cred că poate fi o cale spre reușită. Vezi exemplele de mai sus!

La rândul ei, școala trebuie să se adapteze mai mult pe ce vrea să devină copilul și pe ce poate deveni, nu a pune presiune pe el cu diverse materii, care după liceu/facultate posibil să nu-i mai ajute! Mai multă adaptare nu strică!

Apoi și nu în ultimul rând să ne dăm votul, fie prin alegere proprie, fie să fie obligatoriu prin lege (opțiune pe care nu o văd pusă în practică pentru că nu le convine decidenților politici).  Dacă nu votăm, ne merităm soarta și tocmai pe această lipsă de interes se bazează și această clasă politică, pentru a prolifera mereu și mereu corupția, incompetența și impunerea în poziții cheie a celor ce vor la căldurică!

Viitorul ni-l alegem. Cred că s-a terminat timpul să fim gâlcevitori în mod inutil. Merităm mai mult, dacă nu noi, generația după noi! Și tu Educație, trebuie să primești mai mult! Măcar o singură dată îți doresc să fii ovaționată, așa cum cred că meriți!

Iar ție stimate dascăl care faci totul din pasiune, în ciuda tuturor pietrelor aruncate în tine, un sincer La mulți ani!

Filme recomandate:

The Ron Clark Story - subtitrat



Ioan Vasilescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Argumentul ontologic pentru existența lui Dumnezeu

Omul lingusitor

Ce a funcționat bine în aceste zile fierbinți de toamnă?