Interviurile Performeri România. Andrei Grigoroae, organizator evenimente de alergare montană și urbană

Portret. Despre Andrei, se pot spune multe, însă ceea ce-l definește cu siguranță sunt faptele. Nu-i plac vorbele care nu au acoperire în realitate. El este omul proiectelor și al filosofiei “dacă știu că nu duc la bun sfârșit, nu mă apuc.”

Este pasionat de natură, din acest considerent, de mai bine de 6 ani conduce împreună cu prietenii lui Asociația Sport.Natura. Se dedică cu pasiune protejării mediului, dar și promovării pe termen lung a evenimentelor montane.

Știe cum să adune în jurul lui oameni cu aceeași pasiune, parteneri, prieteni, voluntari. Nu întâmplător este organizatorul frumosului eveniment de alergare montană Maraton Bate Toaca, care de la an la an crește ca nivel de organizare și imagine.

Tot el, cu aceeași pasiune a pus pe picioare un alt eveniment dedicat sportului și anume Semimaraton Curtea Domnească Piatra Neamț, ajuns în acest an la trei ani de viață. Tot cu aportul lui, a luat naștere și Circuitul Carpaților, “fiind o provocare adresată nouă, românilor, de a călători, de a descoperi  peisajul divers și unic al Carpaților, de a simți căldura care ne înconjoară în orice colț ne-am afla, de a ne descoperi pe noi înșine și astfel de a readuce la suprafață, în fiecare din noi, esența, virtuțile primordiale ale firii umane: respectul pentru tot ce înseamnă viață, sinceritate, simplitate, loialitate, bunătate, solicitudine.”

Alergător în țară și peste granițe, organizator, voluntar, prieten, partener pe termen lung, implicat, meticulos, vizionar, sunt câteva dintre atributele ce-l definesc clar pe Andrei Grigoroae. Vă recomand cu căldură să parcurgeți acest scurt interviu pentru a-l descoperi pe acest om.

Te salut Andrei. În ciuda regulilor de politețe, îmi permit să-ți spun pe nume, fără a fi atât de protocolari între noi. Ne cunoaștem de ceva timp, și ne respectăm, asa că adresarea la persoana a doua nu cred că-și găsește locul acum. Nu că nu ar fi important acest fapt. Am să încep direct - Ce înseamnă pentru tine, omul care organizează de ceva vreme evenimente sportive dedicate alergării, a performa?

A performa înseamnă a-ți accelera mereu simțurile și trăirile așa cum faci în mașină la giratoriu sau în depășire. Pui gazul jos și cauți mereu cele mai bune reprize pentru motorul tău. Știi că de pe orice poziție ai pleca poți recupera din mers locurile, ajungi repede acolo unde alții te urmează. Nu încalci regulie, nu sari etapele, îți anunți din timp intențiile și nu deranjezi pe nimeni. 

Pentru că mă ocup de sport, fac evenimentul sportiv pentru ceilalți,  încărcat de responsabilitatea reușitei lui, și cu grija mereu de a îmbunătăți pachetul de concurs. 

Și pentru că eu cred în NOI, spun așa - Noi performăm împreună: masele de alergători, finanțatori, voluntari, susținători.

Care crezi că sunt principalele atribute ale performanței, dacă ar fi să facem referire la domeniul tău de activitate?

Emblema în cazul meu este prezența în mijlocul acțiunii, locul unde înveți mereu. Aici mă refer la competiții. Aici poți în același timp să fii profesor, cercetător, învățăcel, mereu cu atenția încordată spre ceea ce se întâmplă în domeniul acesta de activitate. Interacțiunea cu evenimentele devine un atribut necesar, un simbol al personalității tale. Trebuie să fii mereu acolo și să faci prezența pe toată durata desfășurării. Mai simplu, pentru a fi performant într-un domeniu, trebuie să fii prezent în acel domeniu, să fii activ.

Și pentru că sunt aproape de sporturile dedicate alergării montane și urbane, în fiecare weekend din cele 8 luni de curse sunt prezent acolo unde are loc acțiunea. De acolo mă hrănesc, concurez, împart experiența personală.

Ce te motivează să alegi calea performanței?

În primul rând oamenii. Vreau să le arăt calea frumosului în natură, a sănătății noastre și a mediului, a lucrului bine făcut în competiții, voluntariat și organizare. Fac totul pentru cei din jurul nostru, mă simt oarecum dator să nu mă opresc și mereu parcă împins să continui.  

Performanța te duce mereu către un vârf, te cizelează în permanență, scoate din tine la lumină tot ce ai mai bun.

Ce ai făcut pentru a încuraja performanța în România și în comunitatea unde locuiești?

Sunt membru fondator al Circuitului Carpaților de Alergare Montană, cea mai mare comunitate de alergători amatori din estul Europei. De aproape 4 ani suntem în expansiune, îmbunătățim mereu imaginea sportului pentru toți în cadrul natural. Comunitatea știe depre mine două  lucruri: organizez concursuri acasă, iar partea financiară primită este distribuită tot local. Și nu m-am oprit.

Pentru tine, consideri că mai este loc de îmbunătățire? 

La fiecare ediție a unui eveniment vreau altă față, copertă, un logo în plus. A fi mereu nou înseamnă pentru mine a îmbunătăți. Nu ține nimeni cont cum ai arătat anul trecut, dar personal atribui o imagine nouă unei reușite noi. Este mereu loc pentru mai bine de aceea trebuie să fii o persoană deschisă, să ceri păreri, să împarți idei, să culegi informații și să te inspiri continuu. 

În ceea ce privește alergarea, mișcarea, poți îmbunătăți stilul, poți crește volumul de antrenament și calitatea acestuia. Devii un adversar de temut pentru concurență.

Nu este ușor să organzezi evenimente precum Maratonul Bate Toaca și Semimaratonul Curtea Domnească Piatra Neamț. Care sunt greutățile cele mai des întâlnite atunci cănd începi organizarea evenimentelor?

Cel mai greu îmi este că nu mă pot pregăti fizic, nu pot face antrenament constant și de calitate în apropierea curselor organizate. Acestea- orele de pregătire - îmi conferă tărie, disciplină, răbdare, mă aruncă în față indiferent de hopul de sărit.

Un alt aspect ține de birocrația sistemului, de termene impuse care sunt în dezacord cu specificul activităților propuse de noi. Dar, pentru că e vorba de ce fac cu plăcere, merg mai departe!

Există și o doză de încărcare, de oboseală generală care cere și o recuparare pe măsură după ziua cea mare. Dar, așa cum spuneam mai înainte mă simt oarecum dator să nu mă opresc și mereu parcă împins să continui.

Cu toate acestea și în ciuda greutăților, cum le depășești? Ce te motivează să mergi mai departe de zidul impus de “este prea greu…”?

Am avantajul de a fi ales un sport și o calitate: maratonul. Aici nu te oprești , mori și nu te oprești.
Aleg să mor decât să fac pasul înapoi . Nu este motivație mai mare decât pasul făcut în față, lucrul rezolvat, fapta înțeleasă, libertatea de a arunca corpul și mintea înainte .

În organizarea evenimentelor nu ești singur. Ai o echipă care te sprijină. Totuși, când vă este greu, cum îi încurajezi pe colegii tăi să treacă de hopuri, pentru a urma paradigma performanței?

Suntem de 7 ani o echipă. Încerc să preiau asupra mea cam tot ce se poate, dar nu-mi doresc să ajungă totul la mine, ci mai degrabă totul prin mine. Echipa respiră prin plămânul meu și mă privește cu încredere totală. Ce mult contează asta! 

Eu sar imediat la cel mai mic semn de slăbiciune, mă pun în față hopului, caut alternative imediate, mereu îmi consult camarazii chiar dacă aceștia îmi dau mereu credit. Îmi place să împart, nu-mi atribui reușita, iar eșecul nu îl iau în discuție. Cu oamenii trebuie răbdare iar cu neprevăzutul trebuie imediat acțiune.

Odată cu trecerea timpului, evenimentele cresc, dar și implicarea voluntarilor în organizarea evenimentelor. Ce câștig au aceștia prin sprijinul oferit ție și echipei tale?

Voluntarii vin să consolideze legătură dintre noi, întregesc familia. Asociația Sport.Natura are cei mai loiali voluntari, de 7 ani în posturi, vorbe puține și fapte de nădejde.  Avem încredere reciprocă, împărțim tot, ne bucurăm de reușita comună. Oricare dintre aceștia îmi poate ține locul și mă uit cu încredere spre ziua în care voi preda ștafeta.

Ce putem învăța noi, cei care nu suntem atât de implicați în sporturile de alergare montană/urbană, de la aceste sporturi, să zicem mai nișate?

Putem învăța cum să păstrăm natura mai curată, dar în același timp și sufletele noastre. Putem să învățăm cum să supraviețuim cu mai puțin și să conștientizăm că avem nevoie de mai puține lucruri materiale. 

Confortul casnic și gadget-urile pot trece în plan secund și vor face loc unor priorități noi, cum ar fi sportul, mișcarea de orice fel; efortul fizic care ne poate întări, care ne poate face mai sănătoși. 

Învățăm să strângem un pic din dinți la început, ca mai apoi să găsim mai ușor soluțiile și calea. Putem învăța pe alții sau să ne dăm pe noi exemplu atunci când ajungem la linia de sosire pentru prima dată.

Dar comunității locale, îi sunt de folos aceste evenimente?

Educația comunității este stricată de ea însăși. Prea puțin este un eveniment ca al nostru într-un an. Va muri înghițit de grătare, concerte de prost gust, bălăcăreala cu iz electoral. Comunitatea e îmbătrânită, dezamăgită, preocupată de supermarket, termopan, mărci auto, fast food, hainele de pe umeraș. Ar trebui să fie altfel, adică ceea ce este contrar acestora!

Pentru a exista performanță în acest domeniu, mai mult ca sigur este necesar să existe un parteneriat între organizator, parteneri și sponsori. În timp putem spune că pentru organizatorul de evenimente, acest parteneriat este o nevoie fără de care evenimentele s-ar crea și dezvolta mult mai greu. În acest sens, ce ar trebui să înțeleagă partenerii și sponsorii, pentru ca lucrurile să decurgă către mai bine?

Cred că aceștia au înțeles un lucru care ne leagă: suntem puțini cei care oferim calitate, hai să ne unim. 

Eu mă odihnesc atunci când merg la sponsori, am ușa deschisă larg, vorba înțeleasă din prima, pungulița se umple. Eu mă mulțumesc și cu mult și cu puțin, mă bucur să avem continuitate și reciproc să ne promovăm în fiecare an. 

Sponsorii au înțeles/înțeleg mai bine ca oricine ce am scris mai sus.  Sunt mai mult decât sigur. 

Și ei sunt campioni în domeniul lor.

Andrei, ceea ce faci tu, poate fi considerat o formă de educare? 

Da, convins! Mi-aș dori să vină cineva să asiste la pregătirea unui traseu de concurs. Săptămâni de igienizare, greblă, fierăstrău, sapă. Aici aș vrea să mut atenția. Sportul este un pretext frumos. Ținta finală este omul sănătos, mediul curat, muntele salvat. Aș vrea să fiu cunoscut și pentru asta! Sunt activități pe care puțini știu că eu le fac în mod frecvent.  Mirați sunt cei care mă văd pe Ceahlău cu grebla în spate și cu sacul în mână. S-au obișnuit...

Căror categorii de oameni se adresează evenimentele tale?

Eu mă încadrez la “sportul pentru toți”. Am ales natura ca element prioritar și deja categoria de oameni s-a cernut dramatic. Trebuie să fii curat, responsabil, hotărât dacă vrei să iei atitudine când se cere. Aleg oamenii activi, conștienți de ceea ce vrem să lăsăm în urma trecerii noastre. 



Se poate face performanță în sporturile de alergare montană/urbană? 

Performanță se face cu moartea pe masă. Sportul modern are reguli și practice moderne. Trebuie să ajungi top mondial ca să spui că te-ai apropiat de performanță. Sacrificiile sunt colosale, ai nevoie de o uzină în spatele tău. Intri în competiție cu alte uzine și performanța devine urâtă, obositoare, distructivă. Eu personal văd performanța până la un punct: acolo unde ne duc talentul, geneticul și dorința proprie. Mai departe se ocupă alții, altă discuție.

Din punctul de vedere al mai multor specialiști, educația este o condiție obligatorie pentru ca o persoană să performeze într-un domeniu. Dacă și tu ești de aceeași părere, ne poți explica cum se poate educa un alergător, astfel încât să performeze în domeniul lui?

Alergătorul de performanță este șlefuit, un diamant pe fețele căruia ar trebui să găsim de toate: școală, familie, preparatori, medici, mentori spirituali, iubiri, libertate, multe alte aspecte. Cu cât fiecare dintre acestea strălucește mai frumos, cu atât nivelul de performanță va fi îmbunătățit. 

Atletul va munci mult atât în momentul de vârf, dar mai ales în restul vieții când va împărtăși și va educa mai departe, se va implica în proiecte largi. Complet va deveni când va intra în istorie.

Iată-ne ajunși la finalul acestui interviu. Cunosc faptul că alergi foarte mult, prin locurile zonei Neamțului, dar și prin țară și străinătate. Ce recomandări le faci celor care vor să se apuce de alergat montan/urban, dar mai ales celor care vor să performeze în acest sport?

Recomand să avem un plan. Să căutăm persoane asemenea, să implicăm familia în subiect. 

Trebuie să stăm mult în natură, să o înțelegem și să o ajutăm să treacă de acest moment. 

Ar fi indicat să renunțăm ușor la tv, telefon, bere, spritz, fumat. Să ne adaptăm hrana și ambalajele din casă la noi standarde, să economisim și să achititionam mai puțin decât putem folosi sau recicla. 

A alerga înseamnă a fi chibzuit, răbdător, responsabil de starea ta de sănătate și a celor din jur.

Nu te poate opri nimeni, tu gestionezi cât și cum dai calitate vieții. Ești răspunzător pentru generația viitoare și pentru prezent. A fi alergător trebuie să devină un lucru comun, nu o excepție.

Ești mai bun dacă comunitatea ta crește și devine conștientă că fără sport nu există niciun fel de educație. 

Cei care vor să performeze în alergare vor apărea, iar cei care vor pune ochii pe ei sunt deja la post. 

În rest, vă doresc „Spor(t) în toate tuturor!”

Andrei Grigoroae




Ioan Vasilescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Cele mai obișnuite tehnici de manipulare folosite de specialiști sau nu, ieri și azi

Cum motivăm resursa umană a unei companii/instituții? Nevoia de siguranță

Interviurile Performeri România, cu Ramona Moncea Vinca

Argumentul ontologic pentru existența lui Dumnezeu