Puţin despre alergare!

Să vorbim despre sport, despre alergare! Nu am să vă spun date tehnice ştiute de mulţi dintre noi. Nu am să răpesc sufletul sportului cu astfel de date. În schimb am să vă spun cât de frumos este să alergi. Să alergi, dar nu pe banda de alergat din casă, sau bandă de alergat la sală, acolo unde transpiraţia tuturor devine transpiraţia ta, transpiraţia ta devinde transpiraţia altora.

Vă spun ce am făcut ieri. Am alergat în natură, pentru a pregăti prima cursă oficială din viaţa mea: proba de cros (9.2 km) de lamaratonul Piatra Neamţ. Ieri, împreună cu Andrei (ştie el care Andrei) am fost în recunoaşterea traseului. Un traseu pe muntele Cozla. Pentru început, pentru mine un traseu greu. Neantrenat, după 5oo m la deal, ziceam că nu pot rezista. La sfatului lui Andrei, nu m-am oprit. Acest lucru contează foarte mult, când oboseşti să nu te opreşti, să relaxezi corpul făcând mişcare. Suprinzător, a funcţionat.

După ce am ajuns în vârful muntelui (de acolo de unde Piatra Neamţ se vede în toată splendoarea lui), corpul meu a început să se relaxeze. Nu am mai respirat greu, semn că am trecut de un prim prag, lupta cu respiraţia grea şi cu “nu mai pot…”

Ştiam traseul până sus, însă de sus a fost o surpriză pentru mine. Am ajuns prin locuri pe care nu le-am mai văzut. Nu ştiam că acest muntişor poate fi sălbatic, dar liniştit în acelaşi timp, viu, atractiv. 

Alergam şi liniştea lui mă cuprindea. Alergam şi mă relaxăm de atâta verde. Alergam şi “miroseam” pădurea, oxigelul curat! Alergam şi frumosul pădurii mă curaţa de atâta mizerie promovată de societatea în care trăim….

Partenerul meu de alergat ştia fiecare potecă. Îl bănuiesc că a trăit pe aceste poteci, frumoase aventuri. El avea o ţintă – să pregătească traseul pentru eveniment, să-l marcheze pentru alergători. Eu îl urmam, dar făceam un prim antrenament pe un traseu ce am să-l parcurg în octombrie. Deal-vale, deal-vale, poteci mai alunecoase datorită pietrişului de munte, rădăcini de copaci. Provocări pentru un novice că mine.

Eram din ce în ce mai relaxat. Pentru un începător, mai mult decât bine. Transpiraţie şi odată cu ea hidratare. Fără hidratare în acest sport nu rezişti.

El marca terenul, eu alergăm. La fel de surprins de frumuseţea muntelui, am ajuns pe traseul crosului la o curbură şi o deschidere care surprinde oraşul de sus, acolo unde stadionul de fotbal îl iei în mâna, iar lacul de acumulare Bâtcă Doamnei este aşezat într-un tabloul mirific care încântă ochii. Mă gândeam că îmi voi aduce familia pe acest traseu, pe această partea a muntelui. Nu să alerge, să se plimbe în frumuseţea de aproape de noi, frumuseţe care până ieri nu am ştiut-o.

Încă un câştig al alergării, mi-am spus. Am descoperit locuri noi, avantaje noi: mişcare, sănătate, relaxare, detensionare, învăţare, educare prin mişcare…

Nu a mai durat mult până am ajuns în locul de plecare. Alţi alergători ne aşteptau. Toţi eram încântaţi de traseu. Socializare şi o concluzie pentru mine: în natură, totul este mai frumos. Inclusiv sportul. Natura este cea mai mare, luxoasă şi frumoasă sală de sport, cea mai accesibilă şi mai puţin costisitoare. De ce s ă nu profit din plin? Voi mai alerga!

...

Ioan Vasilescu