Ne iubim şi totuşi nu!

Mulţi spunem că iubirea pentru sine este foarte importantă, căci fără aceasta, adică fără experienţa iubirii de sine, nu putem oferi celorlalţi iubirea meritată! Ne iubim şi totuşi nu!

Problema este următoarea: noi nu ne iubim suficient, încât să dovedim că ne pasă de noi, ca mai apoi să ne pese de ceilalţi! 

De ce afirm acest lucru? 

Pentru că nu ne iubim atunci când bârfim! Bârfind, ne încărcăm cu imaginea rea creată despre altul!

Nu ne iubim când linguşim din interes mizer! Linguşind pe altul, ne arătăm neputinţa şi micimea şi felul în care avansăm în activităţile de zi cu zi! Arătăm ce nu vrem să devenim fără linguşeală!

Nu ne iubim atunci când căutăm doar motive de ceartă!  Căutând cearta, risipim liniştea interioară, liniştea de afară! Practic, ne oferim singuri otrava zilelor noastre!

Nu ne iubim când în loc de o lectură sănătoasă, alegem texte care ne otrăvesc mintea şi raţiunea!

Nu ne iubim atunci când în loc să construim relaţii, le distrugem prin invidie, egoism şi minciună!

Nu ne iubim atunci când căutăm judecata în locul bunei înţelegeri!

Nu ne iubim atunci când dăm trupului mizerie şi nu hrana şi băutura pe care cu adevărat îl hrăneşte şi-l face sănătos!

Nu ne iubim atunci când rămânem sedentari şi leneşi în a  face mişcare şi lucruri noi, aducătoare de bine nouă şi celor din jur!

Nu ne iubim atunci când nu aducem soluţii problemelor ce ne sunt aduse în viaţă, lăsând pe acestea să ne dicteze viaţa, în loc ca noi să aducem schimbarea prin răspunsurile găsite!

Nu ne iubim atunci când plângem prea mult, în loc să luăm atitudine pentru a face mai mult spre binele nostru!

Nu ne iubim mult atunci când în locul ascultării, alegem să nu ascultăm nimic, în noi, la alţii!

Nu ne iubim atunci când minţii şi simţiirii noastre, nu îi dăm hrana potrivită care să o înalţe!

Nu ne iubim atunci când terminăm şcoala şi odată cu acest sfârşit zicem că nu mai trebuie să învăţăm!

Nu ne iubim atunci când nu ne iertăm pentru ceea ce facem greşit, aducând asupra noastră o vină care aduce boala, nu vindecare!

Nu ne iubim atunci când din greşelile făcute, nu învăţăm ceea ce trebuie făcut mai bine azi, mai bine mâine!

Nu ne iubim mai mult când ne batem copii, soţiile, fraţii, semenii şi părinţii!

Nu ne iubim atunci când nu credem în nimic, dar credem că ştim tot!

Nu ne iubim când râvnim la ce au alţii, dar nu râvnim la ce avem noi mai de preţ! 

Nu ne iubim când toate de mai sus le facem! Zicem că ne iubim, însă cum putem repeta această minciună, când noi cele de sus le facem  în defavoarea noastră?

Când ne iubim, ar trebui să dăm tot ce este mai bun minţii, trupului şi sufletului nostru! Însă când pe acestea le facem, ce iubire mai este aceasta? Şi dacă totuşi o numim iubire, ce iubire este această când din ea se naşte suferinţă, înstrăinarea, boală?
...
Ioan Vasilescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Cine suntem și ce facem noi cu adevărat?

Supa de rosii cu legume

Puţin despre alergare!

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi