Drumul vieţii este asemănător drumului făcut pe munte.

Drumul vieţii este asemănător drumului făcut pe munte. Încă de la început ne naştem făcând paşi spre sfârşitul ei. Când facem primii paşi pe munte, pornim cu gândul că trebuie să-i atingem sfârşitul, treapta cea mai de sus! Acolo unde totul este mai aproape: norii, soarele, stelele!

Încă de la primul pas şi până în momentul primului popas, respirăm cu o altă măsură, cu o altă intensitate. La primul popas facem pauza de hidratare, de odihnă, de revitalizare! Ne refacem resursele şi ţintim către următorul popas, cu alte forţe, în ciuda pantei ce o avem în faţă, în ciuda greutăţilor. Şi în ciuda lor, trebuie să fim conştienţi şi de frumuseţile drumului. Să le privim, să le primim, să le binecuvântăm, să le împărtăşim, să le gustăm, să le trăim, să le visam! Nu este uşor să urcăm un munte, dar nici imposibil! Nu este uşor să petreci timpul în linişte! Viaţa de multe ori nu-ţi oferă liniştea dorită, dar îţi oferă şi pârghiile prin care o poţi face mai atractivă, mai valoroasă, mai bogată.

Între fiecare popas şi până la ele, cu gândul la marele vârf ce îl vom atinge, situaţia/realitatea ne cere să dozăm efortul, prin stabilirea ţintelor mici atinse în intervaluri de timp valoroase! Ţintele mici, ne duc către rezultatele mari! Şi rezultatul mare, în orice drum, constă în atingerea ţintei, oricare ar fi ea!

Doar când atingem aceste ţinte, putem spune că suntem fericiţi.

...

Ioan Vasilescu