Educaţia şi cadrul didactic. Pietre de hotar!

M-am săturat să aud cum cadrele didactice, aşa în general sunt lovite cu pietre, la figurat vorbind, dar din plin lovite. Unii spun că nu merită mai mulţi bani pentru cât muncesc.  Fără a se ţine cont de faptul că pe lângă aceste 4 ore, un cadru didactic responsabil mai petrece cel puţin 2 ore după cele patru că să-şi bibilească hârtiile şi cel puţin încă două, trei ore acasă că să pregătească lecţiile pentru următoarea zi.

Nu de puţine ori am auzit şi de faptul că au 3 luni concediu, dar când spun de cele 3 luni, ei nu ştiu că o parte din aceste 3 luni cel puţin o lună reprezintă activitate la şcoală, o parte din cele 3 luni reprezintă timpul alocat pentru pregătirea continuă (că doar nu toate cadrele didactice or fi delăsătoare), o altă parte din cele 3 luni reprezintă timpul alocat pentru proiectele anului ce vine şi partea rămasă reprezintă cu adevărat vacanţa de recuperare. 

Nu greşesc când spun recuperare, căci, dacă sunteţi părinte pentru cel puţin 1 copil ştiţi cât efort depuneţi, însă când sunteţi cadru didactic pentru 30 de copii, a câte 4 ore, înmulţit cu 5 zile, vă rog doar să vă gândiţi ce efort este în spatele acestei munci.  Cât vă doriţi să vă odihniţi  după ce staţi câteva ore intens cu un copil, dar un cadru didactic după ce stă 4 ore cu 30 copii! 

Ştiu, unii o să zică: "Dar ce, i-am pus eu să aleagă această cale?" Nu aş vrea să fiu nepoliticos să spun în ce categorie de răspuns clasez aceste cuvinte!  Însă, dacă ar fi să merg pe această logică, atunci fraţilor să spunem şi despre alte categorii profesionale… I-am pus noi să…!

Ceea ce nu se înţelege, este faptul că orice societate sănătoasă şi normală are nevoie de educaţie. Fără ea, atât societatea, cât şi omul nu avanseasă. De la ea şi în lipsa ei porneşte absolut totul! Binele sau frumosul, răul sau urâtul… 

Ca atare, hai să dăm Cezarului ce este al Cezarului, adică celor ce strigă împotriva educaţiei şi a cadrelor didactice şi lefurilor acestora!

Să le dăm fraţilor cât mai puţini bani, că doar ei nu au o viaţă care trebuie întreţinută! Ce le trebuie lor haine? Să vină îmbrăcaţi în saci şi elevii în haine. Aşa vor fi cu adevărat un exemplu! 

Ce le trebuie lor bani pentru cheltuielile de zi cu zi? Statul le oferă lor case, transport, gaz şi energie, mâncare şi cultură! 

Ce le trebuie lor pregătire şi informare? Statul fraţilor şi comunitatea se ocupă de tot! Comunitatea şi statul îi trimit pe aceştia la pregătire şi tot noi le punem informaţia în cap! Câtă lipsă de bun simt din partea acestor dascăli! Să ceară ei atât? Ce îi trebuie unui debutant bun un salariu decent? Ce, nu-i ajunge 1000 Ron? Ce-i trebuie unui profesor cu grad I cu peste 10 ani vechime mai mult de 1400 lei? Îi ajunge atât! De ce atâtea pregătiri, de ce să-şi ia haine şi mâncare? Să mergă pe jos, să se îmbrace de la second hand şi eventual să stea în cort! Prea de tot şi cu dascălii ăştia! Asta nu e o meserie ca oricare alta, e o misiune şi cei care fac misiune să muncească pe puţini bani, aşa ca misionarii creştini!

Nu le mai permiteţi atât să ceară! Sunt cea mai apreciată categorie profesională, atât de apreciată încât sunt bătuţi de elevi, înjuraţi de părinţi. Ce mai, un adevărat statut social! Se compară ei cumva cu alte categorii profesionale? O nu, sunt mai presus, pentru că nu, ei muncesc cel mai puţin, ei au vancanta cea mai mare, ei sunt cei care doar trebuie să fie un exemplu, dar fără pretenţii, dacă se poate să ne crească şi educe copiii în mod voluntar, aşa ca bunii samariteni!

Ignoranţa

Sincer, nici nu ştiu dacă să râd sau să mă înarmez cu răbdare pentru a le spune celor ce gândesc aşa că sunt cu adevărat ignoranţi! Şi această ignoranţă vine din păcate exact din lipsa educaţiei. Undeva în mintea acestora lipsesc anumite piese de puzzle. Să arunci cu piatra fără să înţelegi cu adevărat ce este în spatele acestei profesii, mi se pare mizerabil! Mizerabil pentru că pretinzi ceea ce ţie nu ţi-ai pretinde! Ceri de la aceştia să trăiască în lipsuri, aşa cum ţie nu-ţi ceri! Confunzi această profesie cu ultima profesie din societate, uitând că la rândul tău ai fost educat nu de un iepure, ci de un om numit cadru didactic! (dacă ai fost şi ai vrut să fii educat.)

Exact ca în domeniul sănătăţii şi educaţia, în orice societate normală la care privim (Germania, Franţa, Suedia, Elveţia, Finlanda etc…) este un domeniul prioritar, pentru că acolo se înţelege că o populaţie sănătoasă şi educată, este o populaţie activă, capabilă să genereze valoare, să producă, să înţeleagă lumea în care se află pentru a dezvolta nu generaţia prezentă, ci pe cele viitoare!

În schimb, în această societate românesacă învrăjbirea între clasele profesionale e mai mult decât o obsesie, e o boală înrădăcinată în ADN-ul acestui neam. Trădăm orice este valoros şi bun! Aruncăm deoparte ceea ce este sănătos şi strângem gunoiul pe care alţii l-au aruncat de foarte mult timp!

Dorinţa

Oameni buni ! Chiar nu vă doriţi o societate sănătoasă şi educată? Atât de jos am coborât, încât ne alungăm cadrele medicale şi dascălii în alte părţi ale lumii? Priviţi puţin ce s-a întâmplat dacă ne-am lăsat semenii doctori să plece? Aşa ziceam şi de ei? Ce le trebuie atât, că doar iau grămadă de bani de la pacienţi? Aşa zicem şi acum cu dascălii! Ce le trebuie atât, că doar iau grămadă de bani de la meditaţii! Ca şi în cazul doctorilor, şi în cazul dascălilor nu toţi iau această grămadă de bani! Profesorul de filosofie nu ia bani pe meditaţie, la fel cum nici cel de istorie, muzică, sport sau psihologie. Într’adevăr, sunt mai avantajaţi poate cei care predau matematica, româna şi limbile străine, dar în rest? 

Generalizare

A generaliza este o boală, una de gândire, căci generalizând pierzi din vedere multe aspecte importante! Aşa cum în fiecare categorie profesională sunt uscături, la fel şi în învăţământ. Aşa cum la stat sunt oameni şi oameni şi la privat la fel! Unii produc piese, alţii sănătate! Unii produc stilouri, alţii educaţie! Numai că la baza fiecărui produs finit real, stă educaţia. Dacă nu eşti educat, nu ai cum să produci ceva!

Statistica

Însă din păcate, aşa cum sănătatea a pierdut zeci de mii de doctori şi asisteţi foarte buni, la fel şi educaţia din 1996 până acum a pierdut prin ieşirea voluntară din sistem cel puţin 65.000 cadre didactice preuniversitare! Oare de ce? Ştiu! Erau foarte bine plătiţi, susţinuţi de sistem cu programe de pregătire,  respectaţi de elevi şi părinţi şi mai presus de toate încurajaţi să performeze fără piedici din cauza sistemului sau a oamenilor sus puşi la structurile centrale sau teritoriale! Fireşte că glumesc! Cu durere din nefericire! Situaţia este taman în oglindă! 

Şi din păcate persistă! Persistă pentru că printre cei mulţi care au rămas în sistem, probabil din generaţia şcolii vechi mai sunt oameni cu adevărat pasionaţi şi dăruiţi! Printre cei de generaţie mai tânăra mai găsim pe ici pe colo performeri, care în ciuda tuturor greutăţilor şi incompetenţilor invidioşi, cu resurse proprii mai dau aşa câte un imbold sistemului pentru a-l angrena într-o direcţie anume!

Din învăţământ nu au ieşit cei slabi, ci cei foarte buni! Din această situaţie am ajuns acum să avem în sistem oameni slab pregătiţi, cu rezultate ce sunt reflectate în situaţia şcolară a elevilor noştri! (Vezi dacă eşti interesat anii trecuţi examenele de bacalaureat!)

Imaginea educaţiei

Oare această imagine a învăţământului românesc nu seamănă izbitor cu imaginea sănătăţii româneşti? Au plecat cei mai buni doctori şi asistenţi şi au rămas cei mai slab pregătiţi şi printre ei, cei puţini şi mai buni performeri, dar dozati cu un gram de nebunie şi iubire pentru această ţară şi pacientul român! 

Se întâmplă deja şi în şcoala românească! Cadrele didactice din România sunt recrutate în alte ţări! Acolo nu se duc cei cu nota 5, ci cei care cu adevărat au făcut performanţă! Cei din afară nu au nevoie de profesori slabi pregătiţi, ci de cei foarte buni, pentru că ştiu că aceştia vor aduce cu adevărat valoare sistemului care îi angajează. Cei slabi să rămână la noi! Şi uite paradoxul: noi plătim să-i educăm  şi alţii îi recrutează!

De ce? Pentru lipsa de viziune a politicienilor şi pentru complicitatea noastră, în special a părinţilor, dar şi a celorlalţi care nu sunt părinţi dar ştiu totul, inclusiv cum trăieşte un cadru didactic; cu a acelora care confundă cazurile particulare, cu întreg sistemul de învăţământ! 

Concluzii

Este adevărat, sistemul trebuie schimbat, politrucii, diletanţii, parveniţii şi cadrele didactice foarte slabe trebuie eliminate! Cum? Depinde tot de noi, de alegerea noastră, a tuturor care nu vrem să fim complici la distrugerea unui domeniu! Dar mai apare o întrebare: cât de dispuşi suntem să plătim schimbarea şi mai ales un cadru didactic performant, pentru ca acesta să revină în sistem şi eventul să nu plece din sistem? 

Să nu fim limitaţi! Să nu aruncăm cu pietre, să nu vânăm o clasă profesională aşa cum într-o vineri, în trecut vrăjitoarele au fost vânate! Este tot ce-mi doresc! Altfel, aşa cum sănătate nu avem, cum industrie nu avem, cum agricultură nu avem, nici educaţie nu vom avea. O ţară fără acestea, este o ţară condamnată nu de alţii, ci de micimea şi indiferenţa noastră! 

Până la urmă de noi depind alegerile şi valorile care le preţuim şi promovăm în viaţă şi societate! Dacă nu contează pentru noi nici educaţia, atunci de ce să ne mai mirăm că celelalte domenii sunt la pământ! Fără educaţie, suntem mai mult decât condamnaţi!

vezi fotografie
...
Ioan Vasilescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Cele mai obișnuite tehnici de manipulare folosite de specialiști sau nu, ieri și azi

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Ce a funcționat bine în aceste zile fierbinți de toamnă?

Schimbările din teamă