Iertarea este un proces, un drum de parcurs

Ce am putea spune despre iertare? În primul rând că a ierta este o acţiune venită de la un om care doreşte prin voinţă proprie, sinceră, să scuze, să şteargă greşelile făcute de cel care cere a fi scuzat sau i se acordă scuzat fără a o cere! 

În al doilea rând, iertarea este un proces care, indiferent cum se desfăşoară în timp, se investeşte un anume efort de către cel ce iartă pentru a scuza greşelile celui care i se iartă! Nu vorbesc în general despre iertarea dată de judecător unui om aflat în situaţie conflictuală cu Legea unui stat, ci vorbesc în particular pentru individul ca mine, ca tine aflat într-o stare mai puţin plăcută cu un semen! Acest efort apelează în primul rând la voinţă, putinţă şi dorinţa celui prejudiciat de a ierta pe cel care a prejudiciat într-un fel anume. Că necesită mai mut sau mai puţin efort şi timp, aici ţine de fiecare, însă ele sunt necesare în acest proces!

Apare o întrebare! De câte ori să iertăm unei persoane care ne-a greşit?

După unii, a ierta este o slăbiciune, deci iertarea iese din discuţie! După alţii a ierta este un proces continuu, care nu se termină, căci întotdeauna ca oameni suntem supuşi greşelii intenţionate sau neintenţionate, şi atunci nevoia de iertare este necesară de a fi prezentă în viaţa omului!

Dacă ar fi să apelăm la izvorul creştin, la întrebarea adresată de Petru lui Iisus (relatată în Evanghelia după Matei, capitolul 18, versetele 21,22) iertarea făcută de mine către un altul ar trebui să fie cantitativ “de şaptezeci de ori câte şapte”, adică de 490 ori, nu într-un an, ci într-o zi!

Nu ştiu câţi putem să iertăm o singură greşeală, însă cuvintele “de şaptezeci de ori câte şapte”, acest model a lui Iisus arată cum să iertăm - în cantitate, la grămadă dacă vreţi! Ceea ce implică un efort la fel de uriaş precum este în acest caz numărul 490!

Am să vă spun o poveste reală citită cândva într-o revistă. Din păcate nu-mi aduc aminte numele ei!
...
Un cuplu destul de înaintat în vârstă a ajuns să celebreze 75 de ani de la căsătorie. Fiind curtaţi de jurnalişti, la un moment dat unul din ei pune o întrebare diferită soţiei care suna cam în acest fel (din memorie): Care este filosofia de viaţă care v-a făcut să ajungeţi să trăiţi atât timp alături de un om? Răspunsul doamnei a fost simplu: Iertarea! Reporterul nemulţumit fiind întreabă: Iertare, iertare, dar cum aţi reuşit să iertaţi atât timp diferite fapte? La fel de simplu doamna a răspuns: Am făcut o listă cu 10 fapte/lucruri care mereu trebuiau iertate soţului şi când simţeam că s-a îndreptat una din ele şi nu o mai repeta, o tăiam de pe listă şi adăugăm alta, astfel încât mereu eu trebuia să iert 10 lucruri la el.
...

Această poveste arată o cale cum putem ierta şi cât putem ierta. Poate nu a iertat ca Iisus într-o zi 490 de fapte greşite, însă, într-o viaţă tăind de pe listă o greşeală iertată şi adăugând alta, cantitativ poate a ajuns să depăşească “de şaptezeci de ori câte şapte”.

Nu contează însă cantitatea, ci procesul în sine. Nici modelul lui Iisus, nici al soţiei nu pune acces pe cantitate, ci pe calitatea procesului. Din această calitate a procesului desprindem în continuare şi binecuvântările iertării, enumerate mai jos!

- Prin iertare aducem în primul rând linişte minţii şi sufletului nostru;
- Iertând, aducem pace în sufletul şi cugetul, chiar dacă nu deplină, celui iertat;
- Iertarea greşelilor celuilalt, ne ajută să acceptăm mai uşor trecutul, pentru a nu ne afecta prezentul şi viitorul;
- Iertarea ne face mai empatici, adică mai sensibili la natura umană, capabilă mereu să facă greşeli, prin care înţelegem că la rândul nostru şi noi le putem face;
- Iertare celuilalt este o pedagogie prin care învăţăm să ne iertăm şi greşelile noastre! Căci iertând pe celălalt, reuşim să ne iertăm pe noi şi iertandu-ne pe noi, reuşim să-i iertăm pe ceilalţi;
- Iertând evităm ura şi conflictele inutile, care pot degenera în felurite fapte mai mult sau mai puţin neplăcute;
- Iertând, dezvoltăm între noi relaţii sănătoase, deschise, care dezvoltă în timp  posibile proiecte benefice.
- Iertând, dovedim de ce suntem în vârful lanţului trofic şi nu sub regnul animal.

Cu siguranţă lista poate continuă şi fiecare dintre noi pot identifica noi efecte pozitive ale iertării. Important cred că este să nu uităm acest termen undeva într-un sertar al vocabularului, fără a fi tradus din când în când şi în practică!
...
Ioan Vasilescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Interviurile Performeri România. Profesor Constantin Cucoș. Iulie 2018

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Motivarea resursei umane. Nevoia de recunoaștere

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Din nimic a luat nastere Universul?