Telefonul nostru, cel din toate orele...

“ŢârrrŢârrrŢârrr!”
- Alo! 
- Da… sunt la slujbă ! Nu pot să vorbesc! Vorbim mai târziu. Pa!”

Aşa se aude în timpul slujbelor pe la biserici: “Nu pot să vorbesc…” şi totuşi vorbeşte!

Avem o problema în general cu noua tehnologie, de acum învechită datorită trecerii timpului, dar şi datorită unui alt aspect: telefoanele mobile ne-au acaparat într’atât de mult viaţa, încât nu le putem părăsi pentru ceva timp nici măcar acolo unde ele nu ar trebui să fie prezente, cel puţin pentru anumite ore.

Momentul când sună telefonul în timpul slujbei este unul din momentele în care aş vrea să smulg telefonul din mâna cetăţeanului prins în flagrant şi să-i spun vreo două de dulce… 

Pe lângă faptul că prin dispozitiuvul în cauză se perturbă toată liniştea celor ce au venit cu un scop în biserică, faptul că aparatul este deschis, mie îmi arată că acel om nu a venit pregătit pentru slujbă, ci a adus cu el grijile şi legăturile sale în spaţiul sacru care ar trebui să fie, cel puţin pentru câteva ore o şcoală de la care să înveţe să se despartă de cele lumeşti şi să se apropie de un alt spaţiu, aflat dincolo de această lume materială!

Nu poate să vorbească şi totuşi o face! O face descoperind lipsa lui de interes pentru şcoala sufletului; vorbeşte chiar dacă nu ne arată nouă cu intenţie; dar prin ţârrr-ul amplificat ne descoperă că nu are respect pentru o comunitate care a dorit să se regăsească într-un alt cadru!

Acest zgomot amplificat, îmi mai arată că nu are un respect nici pentru cel ce săvârseste actul liturgic! Să zicem că nu contează acest aspect, dar totuşi, pentru Cel la care ai venit oaspete, pentru Cel căruia i te închini, nici măcar pentru El nu poţi lasă telefonul închis?

Frate, oricine ai fi tu care ai obiceiul acesta, vreau să te gândeşti la un singur lucru: oamenii vin la slujbă să adune altceva pentru mintea şi sufletul lor, vin la slujbă să se încarce cu altceva, aflat dincolo de lumea aceasta, vin la slujbă să fie în comuniune cu Dumnezeu şi cu omul şi, poate în momentele cele mai liniştite, când Cuvântul vorbeşte în linişte cu sufletul celui ce a păşit pragul bisericii, în liniştea aceea care vindecă şi luminează, deodată se aude un fond sonor poluant! În acel moment se întrerupe totul, pentru că telefonul tău deschis, distorsionează o realitate, dacă vrei o poluează! Ţârrr-ul acelui moment zgârie urechea şi tulbură liniştea interioară, precum face pentru tine un zgomot care te derenjeaza! 

Te rog să te gândeşti la acesta (la zgomotul care te deranjează) şi să vezi cât este de plăcut urechilor şi liniştii tale interioare! Cu siguranţă ceva te dereanjeaza şi pe tine şi dacă ştii asta, atunci te rog să iei aminte si să înţelegi că şi pe mine mă deranjează telefonul tău!

Nu este un lucru greu care ţi-l cer, atât pentru mine, cât şi pentru restul comunităţii care caută liniştea cadrului sacru, nu zgomotul lumii moderne!

Poate uneori chiar s-a întâmplat din greşeală, este de înţeles, trebuie să iertăm! Însă când convorbirile în biserică devin obiceiuri, atunci fapta ta nu mai este greşeală, este lipsă de respect transformată  în neputinţă de a empatiza cu ceilalţi! 

Aşa că te rog respectuos, lasă pentru puţin timp ţârrr-ul închis! Te rog să mă crezi, pentru câteva clipe poţi trăi fără el! Mai mult, te asigur că ascultând liniştea, vei găsi şi tu puţină linişte, în acest ocean de nelinişte, creat de lumea modernă!
...
Ioan Vasilescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Interviurile Performeri România. Profesor Constantin Cucoș. Iulie 2018

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Motivarea resursei umane. Nevoia de recunoaștere

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Din nimic a luat nastere Universul?