Dialogaţi cu angajaţii

Din ce în ce mai puţin aud că în cadrul companiilor româneşti procesul vorbirii, al dialogului dintre angajator şi angajat nu ar fi pus în practică.

Lipsa comunicării

Lipsa unei comunicări interne, în mediul organizaţional, exact ca în cazul comunicării din familie, poate duce la ridicarea unor bariere care în timp creează frustrări, da naştere întrebărilor, mai ales din partea celui angajat (Fac bine ceea ce fac?, Sunt atât de neimportant?, Contează ceea ce fac?, Ce însemn pentru organizaţie? etc. ...)

Dialogul în anumite contexte

Este adevărat, la anumite tipuri de organizaţii, dialogul care se poartă între cel ce deţine firma şi angajat este imposibil de realizat. Însă nu imposibil de realizat când un coordonator de department, responsabil cu bunul mers al lucrurilor dar şi al echipei, are, cel puţin la nivel teoretic şi această responsabilitate – de a dialoga!

Această sarcină, cel puţin din partea angajatului nu este de umplutură, nu este o sarcina ce trebuie să se realizeze doar pentru că trebuie sau doar unidirecţional atunci când nevoia o cere, mai ales din partea angajatorului (în diferite situaţii, cum ar fi livrarea unui feedback cu conotaţii negative).

Nevoia de a comunica bidirecţional, din ambele părţi şi de ambele părţi, e cu atât mai mult importantă pentru angajat şi ar trebui să fie importantă şi pentru angajator, căci printr-un dialog comun, angajatul are ocazia să spună ceea ce-l mulţumeşte şi ceea ce îi crează nemulţumiri. În acest fel, angajatorul are şansa să afle şi să descopere omul şi problemele lui.

Dialogul nu aduce pierderi

Descoperirea aceasta nu ar crea un dezavantaj angajatorului, din contră ar afla la cald cum ar putea să îmbunătăţească o stare de fapt, în prezent, în viitor. Nu l-ar face pe acesta nici mai slab, din contră, dacă află ceea ce poate fi făcut mai bine, pentru individ şi în final pentru echipă, lucrurile cu siguranţă ar lua o întorsătură pozitivă pentru starea de spirit al individului cu care vorbeşte, pentru închegarea echipei cu care lucrează.

Coordonatorul unei echipe nu pierde nimic, din contră va avea de câştigat, cu atât mai mult dacă îşi dă seama şi conştientizează că orice proiect întreprins nu se face de unul singur atunci când se lucrează în echipă. Iar acest lucru, presupune şi dialog între două sau mai multe părţi.

Condiţii minime pentru a dialoga

Într’adevăr, pentru a dialoga într-un cadru organizaţional, în primul rând trebuie ca să existe această dispoziţie, prin regulă sau prin alegere proprie. Dacă nu există decât la nivel teoretic, dar nu şi în intenţia pusă în practică, lucrurile din nefericire nu prind contur, adică se pierde şansa de a afla ambele părţi ce este bine de făcut şi ce este mai puţin benefic pentru organizaţie!

Aici, dialogul în primul rând trebuie să-l iniţieze coordonatorul, prin dorinţa sa de a înfăptui acest demers, prin timpul acordat acestei necesităţi şi prin disponibilitatea de a fi receptiv şi empatic. Aşa ar fi mai corect! 

Se poate iniţia dialogul şi de către angajat, însă acesta din urmă de cele mai multe ori îi trebuie o doză de îndrăzneală  pentru a învinge o serie de întrebări: oare nu greşesc pornind eu dialogul? Dacă se va supăra şeful? Ce va zice? Cărui risc mă expun datorită  îndrăznelii mele?

Dincolo de aceste întrebări, nimic nu este imposibil, în funcţie şi de context şi de o situaţie anume! Dacă porneşte de la angajat această iniţiativă , acesta trebuie să cunoască dacă ar începe un dialog, unde ar duce demersul său şi mai ales dacă ştie cu cine poartă acest dialog! Dacă persoana cu care intenţionează să vorbească este sau nu deschisă spre un astfel de demers…

Comunicarea în scris

Apoi, o comunicare eficientă nu se face doar în scris. Căci, există şi această posibilitate de a transmite informaţii prin anumite canale de comunicare. Personal, şi este posibil să fiu subiectiv, este mai bine ca două părţi care vor să dialogheze să se vadă în faţă, căci atunci sesizezi cu adevărat ce contează la om: limbajul trupului, expresia feţei, ochii, tonul vocii… 

Este adevărat, poţi insera într-un text feţe zâmbitoare sau feţe triste (emoticoane) pentru a sugera o stare emoţională, dar nu este acelaşi lucru, nu arată cu adevărat o realitate. Altfel cunoşti omul şi situaţia lui când eşti faţă în faţă cu el, faţă de momentul când citeşti ceva de la el…

Transmiterea frustrărilor în afara organizaţiei

În cazul în care coordonatorul unei organizaţii sau departament nu dialoghează cu subordonaţii, există riscul ca angajatul, negăsind sprijin în acest sens în interiorul organizaţiei/departamentului, să găsească un sprijin afară, cel puţin la nivel de ascultare şi descărcare a frustrărilor.

Prin afară mă refer la mediul online sau persoanele fizice din interiorlul organizaţiei sau din exteriorul organizaţiei.

În mediul online poate folosi anumite platforme specializate pe sondarea şi culegerea opiniilor din cadrul unui mediu de lucru  cum ar fi undelucram.ro sau poate folosi reţelele sociale, acestea având un impact din ce în ce mai mare în viaţa oamenilor, în societate, care pe termen scurt dar şi lung pot aduce prejudicii de imagine unei organizaţii/companii!

În realitatea fizică, un om nemulţumit de faptul că nu este ascultat poate face o reclamă negativă unei organizaţii/companii/instituţii, unui manager de department. Poate pentru mulţi nu contează, însă în timp efectele vor apărea.

Nemulţumiţii vor spune ce au pe suflet, iar această stare de cele mai multe ori duce vorba despre realitatea de fapt a mediului în care lucrează.

Dacă lucrurile stau cu totul altfel, din punct de vedere pozitiv, mulţumiţii vor spune lucruri pozitive, ceea ce devine un câştig pentru coordonatorul unui proiect, department etc.

Concluzie

Până la urmă, a dialoga nu este un exerciţiu imposibil de pus în practică. Cum spuneam mai sus, trebuie să existe dorinţa, iniţiativa, voinţa de a oferi timp pentru această nevoie prioritară. Pe lângă acestea, trebuie să existe şi un soi de respect pentru omul pe care îl coordonezi. A arată că nu vrei să dialoghezi, arată de fapt că nu respecţi viaţa şi omul cu care lucrezi.

Acesta nu este doar o cifră sau o maşină de lucru, este o fiinţă cu nevoi, înzestrată şi cu această nevoie/necesitate de a dialoga, de a se (fi) descoperi prin viu grai. Dacă nu îi dai şansa omului să îşi spună trăirile şi mai ales dacă nu vrei să empatizezi cu el, nu vei construi, ci vei pierde. Ce vei pierde o ştii doar tu cel care eşti în stare să creezi o oportunitate de experienţă şi câştig, chiar şi prin prisma dialogului.

"Să formezi o echipa este doar începutul, să rămâi împreună este progresul, să lucrezi împreună este succesul." Henry David Thoreau
...
Ioan Vasilescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Argumentul ontologic pentru existența lui Dumnezeu

Omul lingusitor

Ce a funcționat bine în aceste zile fierbinți de toamnă?