Realizarea unui obiectiv de echipă

Realizarea unui obiectiv de echipă, nu este rezultatul muncii unei singure persoane... Cine îşi închipuie acest lucru fără a recunoaşte meritele celorlalţi, fie se minte pe sine, fie este un profitor, fie amândouă la un loc!

Într-o echipă nu există doar unul, există mai mulţi, de aici şi concluzia că meritele se împart la toţi membrii echipei şi nu sunt atribuite doar unui om care se crede capul luminat ce domneşte asupra celorlalţi!

Dacă se întâmplă aşa ceva într-o echipă, unul va fi mulţumit, alţii vor fi nedreptăţiţi. De aici apar situaţiile de nemulţumire, de demotivare şi lipsa unei implicări cu adevărat fructuoase în cadrul unei organizaţii...

Cei care îşi atribuie meritele doar pentru ei, sunt cei care opresc paşii către dezvoltare a unor oameni, a unor departamente!

Pentru a evita acest lucru, trebuie promovate şi implementate anumite filosofii, ce au rolul de recunoaşte meritele tuturor, mici sau mari!

Acestea însă nu se fac oricum, ci doar după ce se cunoaşte cu adevărat rolul şi importanţa fiecărui departament sau om într-o companie. Se identifică aportul adus de fiecare în organizaţie şi se stabilesc criteriile după care sunt motivaţi!

Dacă nu puteţi face singuri acest lucru, căutaţi să va aduceţi colaboratori care pot identifica breşele, le pot îndrepta şi pot implementa politici interne care să crească gradul de mulţumire al angajaţilor şi implicit creşterea loialităţii faţă de organizaţie...

Resursa umană este un partener, nu un angajat

În plus, oarecum optica coordonatorul de companie sau al unui departament trebuie schimbată radical. Trebuie să înceteze să-l vadă pe lucrător ca pe un simplu angajat, ci ca pe un partener, partener care aduce plus valoare companiei.

De ce zic acest lucru? Simplu... Să presupunem că proprietarul unei afaceri sau coordonatorul unui departament rămâne fără oameni, aceștia plecând prin demisie! Ce înseamnă acea companie/departament fără oameni? Răspunsul cred că este evident! Compania/departamentul ar paraliza pentru ceva timp și lucrurile nu ar merge de loc bine! Ar putea proprietarul sau coordonatorul departamentului "x" să le facă  toate de unul singu? Răspunsul este iar evident...

Zic acest lucru pentru că unii proprietari de firmă sau coordonatori de departamente să înțeleagă că dacă omul tot este o resursă, atunci resursa trebuie văzută ca fiind un partener în creșterea companiei, și nu ca pe un simplu angajat care execută...

Mulți zic "Tu ești angajatul meu...", ca și cum s-ar înțelege că tu angajatorule "îl deții total". Dacă schimbi perspectiva și vezi că resursa este un bun care te ajută, ai să înțelegi că omul este important în adevăratul sens al cuvântului și nu doar un angajat. Însă pentru a ajunge aici, deținătorul unei companii sau coordonatorul unui departament trebuie să facă eforturi mari pentru a coborî de pe piedestalul pe care a urcat uneori prea forțat și prea artificial...

Trebuie să înțeleagă cu adevărat termenii parteneriat și resursă. Iată ce zice dex-ul:

RESÚRSĂ, resurse, s. f. (Mai ales la pl. ) Rezervă sau sursă de mijloace, posibilitate, mijloc (material sau spiritual) susceptibil de a fi valorificat într-o împrejurare dată; disponibil. sursă: DLRLC (1955-1957)

PARTENÉR, -Ă, parteneri, -e, s. m. și f. Fiecare dintre participanții la o competiție sportivă, la un joc etc., considerat în raport cu ceilalți participanți. ♦ Fiecare dintre persoanele care formează împreună un cuplu, un grup, o societate, o asociație etc., considerată în raport cu celelalte persoane din cuplu, grup etc. ♦ sursă: DEX '98 (1998)

Înțelegând cu adevărat acești termeni, angajatul devinde o resursă capabilă să ofere rezerve și mijloace prin care țelurile comune sunt atinse. Exact ce face un partener! Când se va înțelege acest fapt, angajatul nu va mai fi în conflict cu angajatorul!
...
Ioan Vasilescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Interviurile Performeri România. Profesor Constantin Cucoș. Iulie 2018

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Motivarea resursei umane. Nevoia de recunoaștere

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Din nimic a luat nastere Universul?