Companiile: auzim ceea ce nu spun!

Sunt anumite situaţii pe care companiile în general, nu le conştientizează atunci când vine vorba de comuniare şi în special de comunicarea cu publicul în general!

Tu sau eu, în trecut ne-am confruntat cu anumite situaţii în care am fost nevoiţi să depunem un CV sau să solicităm un răspuns pe o anumită temă de la o companie cu un specific anume...

Fie că am depus documentul personal, sau prin mijloacele mai noi de comunicare (e-mail, transfer, reţele de socializare etc.), de fiecare dată în schimbul a ceea ce am oferit - încrederea noastră către acea companie, am aşteptat să primim un minim răspuns, într-un timp anume, indiferent de natura lui!

Din nefericire, sunt sigur că mulţi dintre noi au primit în schimb răspunsul tăcerii, adică acea linişte umilitoare tradusă oarecum aşa: "eşti nesemnificativ, nu mă chinui să îţi dau nici măcar un răspuns!"

Poate fi forţată interpretarea, însă personal nu cred că este departe de adevăr! Iată de ce, în cele ce urmează am să spun de ce cred că este important ca o companie sau o instituţie să răspundă în anumite situaţii, nu cu tăcere faţă de un public atras sau faţă de un public posibil la un moment dat să interacţioneze!

CV-ul

După cum am amintit mai sus, aceasta poate fi o situaţie cu care toţi ne-am întâlnit: am depus un CV, în orice formă sau prin anumite canale de comunicare şi fie am primit un răspuns sec de genul: "Vă mulţumim pentru interesul dumneavoastră, vă vom contacta noi...", fie nu am primit nici măcar un cuvânt că acel document a fost primit, lucrurile rămânând aşa, ca într-un dialog purtat între un om şi un lucru fără viaţă !

Acest ultim caz mi se pare de  o gravitate ce nu trebuie iertată. Este o pată din start aruncată felului în care comunică compania cu un posibil angajat, cu un posibil client! Arată clar filosofia de abordare a procesului de comunicare pe care o adoptă factorul de comunicare din spatele adresei de mail, de exemplu!

Să revin la cazul în care totuşi primim un răspuns: "Vă mulţumim...", consider că este un început sănătos de a deschide un posibil dialog cu cel care a trimis un CV, dar, dacă lucrurile rămân doar la nivel de mulţumire, din păcate acea companie rămâne într-o capcană care şi-o întinde singură şi anume aceea a neseriozităţii, a lipsei de respect faţă de propriul cuvânt care spune :"vă vom contacta noi"!

Dacă aceste cuvinte rămân fără acoperire în realitate, atunci ce imagine îşi face cel care a trimis un CV? Cum ziceam mai sus, va crede că acea companie nu îşi respectă propriile cuvinte şi angajamente, chiar şi când este vorba despre un lucru atât de mic de împlinit. Îşi va zice că, dacă compania nu poate respecta ceea ce poate fi uşor de făcut, atunci cum va respceta ceea ce este mai complicat de făcut? 

Aceste companii (să ne referim şi la departamentele de RU sau persoanele responsabile cu recrutarea ) din jenă, teamă, neglijenţă sau pur şi simplu din dorinţa de a nu da un răspuns cu o conotaţie negativă, nu formulează un răspuns! Însă tocmai aici este greşeala! Toţi factorii implicaţi în formularea unui răspuns, trebuie să se comporte matur, să depăşească stările de anxietate şi să formuleze un răspuns sincer tuturor celor care la un moment dat au depus un CV în speranţa că vor lucra acolo.

Să respecte omul şi timpul acestuia alocat pentru a veni până la sediu sau pentru a trimite un e-mail, cu un minim răspuns sincer! Cum se zice în sport, este mai fairplay, mai cinstit faţă de omul ce aşteaptă un răspuns; până la urmă este mai corect pentru toate părţile implicate: ca şi companie dai un răspuns responsabil, arătând maturitate şi deschidere, dar şi loialitate faţă de filosofia care o promovezi! Arăţi că aşa cum răspunzi unui om din afara companiei, răspunzi şi oamenilor din interiorul ei!

Cererea de sponsorizare!

Nu toţi s-au confruntat cu această situaţie în viaţă, însă face parte din acelaşi registru conturat mai sus şi anume lipsa de reacţie, de răspuns faţă de un iniţiator al comunicării!

În timp, am cunoscut anumite situaţii în care diferite persoane cu statut juridic sau fizice, care au apelat la anumite ONG-uri sau companii pentru a se implica material sau financiar în sprijinirea unor evenimente sociale sau culturale, sportive, educative etc.

Fiecare apelant trimite solicitarea într-un fel anume, pe o cale anume, urmând paşii clasici prin care o astfel de solicitare se poate face!

Din nefericire, uneori şi poate de multe ori, situaţia de la CV se repetă şi aici, numai că în acest caz conotaţiile au alt înţeles pentru că situaţia este alta!

Aici vorbim despre faptul că o companie datorează aproape totul unei comunităţi, pentru că prin aceasta şi prin publicul ei, local sau la nivel mai extins, ea activează, ea adună capital, ea produce pentru generaţii şi prin intermediul acestor genaratii!

O companie este strâns legată de comunitatea din care face parte, lucrează cu oameni şi pentru oameni!

Situaţia este alta şi pentru că companiile comunica ceva în societate, îşi comunică intenţia de a sprijini anumite proiecte sociale. Şi mai "grav" este atunci când comunică politicile de implicare pe cartea lor de vizită, pe paginile web personale.

Foarte bine, să zicem că nu se implică pe anumite proiecte, însă aici apare problema lipsei unui răspuns, care nu lasă deloc o impresie bună! Aici impresia ar fi cam aceasta: zice că se implică în societate, ne cheamă să o spirijim prin folosirea produselor şi serviciilor ei, însă când vine vorba de un răspuns cinstit, indiferent de natura lui, compania devinde surdă la cerinţele comunităţii, inexistentă, ascunsă. Doar când are nevoie reapare, vorbeşte, este prezentă, are iniţiativă!

Din cauza acestei impresii, imaginea devine şifonată, iar pentru a repara această imagine uneori îţi trebuie timp, mult timp, care implică mai multe resurse şi mai multe cheltuieli, decât dacă s-ar fi implicat să dea un răspuns la timpul potrivit, chiar şi negativ, dar onest!

O companie, când vine timpul să răspundă unei iniţiative venite din partea societăţii, nu trebuie să răspundă cu tăcere, ci să răspundă. Nu i se cere foarte mult! Abia atunci când face acest lucru, arată societăţii, clienţilor şi posibilor clienţi că este matură, cinstită şi se implică în felul ei, activ, chiar şi cu lipsa prezenţei din cadrul unui eveniment!

Va răspunde simplu că nu poate onora invitaţia cu implicarea într-un proiect anume, tocmai pentru că acel proiect nu face parte din programele sociale pe care compania le promovează! Este mai cinstit, mai matur şi mai plin de respect acest răspuns, decât dacă ar pune în faţă tăcerea, care poate fi tradusă în fel şi chip!

În loc de concluzii

Iată de ce a comunica nu este uşor, însă a nu comunica un răspuns unui solicitant pentru că eşti neglijent, timorat, ori pur şi simplu nu pui preţ pe un răspuns şi implicit pe cel care ar trebui să-l primească, dă dovadă de mult mai mult de atât... iar această atitudine poate să-l încurajeze pe cel ce nu a primit un răspuns, să audă ceea ce nu s-a spus! 

În final, fiecare dintre noi poate să definească cum crede şi cum simte că ar trebui numite stările cauzate de lipsa unui răspuns!

Ioan Vasilescu




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Interviurile Performeri România. Profesor Constantin Cucoș. Iulie 2018

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Motivarea resursei umane. Nevoia de recunoaștere

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Din nimic a luat nastere Universul?