Asumarea riscului in raspunsurile date de un specialist PR

Cine dintre cei care fac PR, la un moment dat nu s-a confruntat cu situaţii conflictuale, în care contextul l-a obligat să răspundă într-un fel sau altul? Cei care fac PR, ştiu prea bine că în momentul când astfel de situaţii apar, un răspuns trebuie dat cât se poate de urgent.

Cum îl dăm şi sub ce formă ţine de fiecare, de felul în care gândim cuvintele, gestionăm răspunsurile şi căile prin care dorim să răspundem pentru a aplana starea conflictuală.

Oricare ar fi strategia adoptată în aplanarea unui conflict, există totdeauna un risc în a fi înţeleşi greşit şi ca atare judecaţi.

Cu toate acestea, omul de PR trebuie să îşi asume şi criticile şi laudele. Face parte din fişa postului! Dar ce te faci atunci, când eşti nevoit să răspunzi din convingere pentru a aplana o stare conflictula şi aceste convingeri sunt contrare convingerilor generale?

Trebuie omul de PR să rişte să construiască un răspuns, chiar dacă această construcţie îi aduce prejudicii de imagine? Din punctul meu de vedere, riscul, atât timp cât nu aduce jigniri echipei care te înconjoară, merită! Mai mult decât orice, cred că, convingerile în PR sunt preţioase. Fără de ele, un specialist în PR poate face PR, numai că ceea ce face este lipsit de un anumit tip de valoare care durează şi nu se pierde imediat.

Un discurs care încă are putere de a conştientiza, este cel ţinut în anul 1997 de fostul preşedinte Emil Constantinescu la întâlnirea cu liderii religioşi, un discurs pacifist care nu deranjează prin elegantă lui şi care, pentru lumea religioasă autohtonă a avut cu adevărat la acea vreme şi nu numai, o rezonanţă puternică. Îl puteţi vedea aici.

Convingerea în PR, este precum apa pentru pământ. Dă viaţă şi atât timp cât le ai, păstrezi suflul care însufleţeşte tot ceea ce faci, dând “roade” care ţin în timp, sănătoase fiind pentru ţine şi pentru mulţi care au capacitatea să recunoască ceea ce este valoros.

Da, nu toţi trebuie să-şi asume acest risc, de a face lucrurile din convingere, dacă ei cred că prejudiciile de imagine sunt mai mari, decât avantajele. Numai că, pentru cei care cred că acestea sunt trecătoare, atunci e mai bine să-şi aperele convingerile, şi atunci când o fac e bine să exprime o teorie, un răspuns cât se poate de calm, argumentat şi încadrat în bunul simt!

E foarte posibil ca echipa să se uite urât la el un timp, e posibil să fie judecat greşit şi marginalizat, dar câştigă ceva: forţa de a sta vertical în faţa problemelor care le doreşte lămurite şi de ce nu rezolvate. Va câştigă pe termen lung experienţă în a recunoaşte ce îi deranjează pe cei din jur. Va şti cum să aleagă pentru viitor căile de “atac”, acelea care vor fi cele mai potrivite în rezolvarea situaţiilor cu caracter nu tocmai plăcut.

Vă spun acestea din convingere: nu tot timpul putem ieşi câştigători, dar când ieşim câştigători să ieşim cu capul sus, verticali şi de ce nu mai bogaţi cu răspunsuri, culese din situaţii diferite şi cu convingerea că am făcut ce trebuie pentru a face mai mult bine decât rău!

Ioan Vasilescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Cele mai obișnuite tehnici de manipulare folosite de specialiști sau nu, ieri și azi

Cum motivăm resursa umană a unei companii/instituții? Nevoia de siguranță

Interviurile Performeri România, cu Ramona Moncea Vinca

Argumentul ontologic pentru existența lui Dumnezeu