Dumnezeu cu "d" si "d-zeu"
Am auzit şi am participat la multe dialoguri cu privire la Numele lui Dumnezeu! Unii se ceartă că ar fi Iehova, alţii pur şi simplu Îl numesc Dumnezeu, alţii se ceartă dacă să fie scris Iisus cu un i sau doi de i…
În ciuda acestor discuţii (interminabile) pentru formă, nu pentru fond, am observant la credincioşii din mediul online, că de multe ori aceştia scriu Dumnezeu cu "d" mic sau mai rău scriu dezlegat “d-zeu”…
Nu am să formulez nici un fel de judecată asupra acestora… fie o fac din ignoranţa, fie din comoditate, însă ceea ce am să spun constă în faptul că nu au conştiinţa că se află în prezenţa Cuvântului, al Creatorului, prezenţă care necesită măcar o oarecare atenţie, chiar şi atunci când îi scriem Numele!
Dumnezeu, Iisus, Isus, nu se rosteşte oricum şi oriunde, iar când se rosteşte se face cu smerenie!
Aşa şi cu numele scris! Mai multă atenţie nu ar strica! Nu scriem despre mere, despre pere sau despre un oarecare om sau lucru! Aşa cum suntem atenţi în anumite medii să ne adresăm unor oameni cu anumite formule protocolare (cum ar fi de exemplu “Preafericite”), tot aşa ar trebui să fim înmiit de atenţi când rostim sau scriem Numele lui Dumnezeu!
Atenţia aceasta se capătă din smerenie, dintr-o stare de conştiinţă limpede şi din aducerea aminte că nu vorbim despre lucruri, ci despre Creatorul lucrurilor şi fiinţelor!
În ciuda acestor discuţii (interminabile) pentru formă, nu pentru fond, am observant la credincioşii din mediul online, că de multe ori aceştia scriu Dumnezeu cu "d" mic sau mai rău scriu dezlegat “d-zeu”…
Nu am să formulez nici un fel de judecată asupra acestora… fie o fac din ignoranţa, fie din comoditate, însă ceea ce am să spun constă în faptul că nu au conştiinţa că se află în prezenţa Cuvântului, al Creatorului, prezenţă care necesită măcar o oarecare atenţie, chiar şi atunci când îi scriem Numele!
Dumnezeu, Iisus, Isus, nu se rosteşte oricum şi oriunde, iar când se rosteşte se face cu smerenie!
Aşa şi cu numele scris! Mai multă atenţie nu ar strica! Nu scriem despre mere, despre pere sau despre un oarecare om sau lucru! Aşa cum suntem atenţi în anumite medii să ne adresăm unor oameni cu anumite formule protocolare (cum ar fi de exemplu “Preafericite”), tot aşa ar trebui să fim înmiit de atenţi când rostim sau scriem Numele lui Dumnezeu!
Atenţia aceasta se capătă din smerenie, dintr-o stare de conştiinţă limpede şi din aducerea aminte că nu vorbim despre lucruri, ci despre Creatorul lucrurilor şi fiinţelor!
...
Ioan Vasilescu
Asa este! Un articol foarte adevarat!
RăspundețiȘtergereBuna, pe FB exista grupul "Bloguri Crestine", daca doresti sa-ti postezi articolele!
RăspundețiȘtergere