Despre rugaciunea tacuta...

De multe ori m-am întrebat de ce atunci când mă rog cu voce tare, exact ceea ce vreau să fac în urma rugăciunii, acel lucru nu-l fac!

Tot ceea ce îmi doresc să mi se întâmple, este dărâmat de ceva ce îmi distruge timpul, spaţiul şi contextul în care vreau să se întâmple binele şi frumosul dorit.

Nu e nimic fatalist în ceea ce gândesc şi nici o autoproiectie a unei spaime traduse în practică. E doar o observaţie, un răspuns rezultat şi cules din practica rugăciunii.

Rostesc cu voce rugăciunea şi îmi stă împotriva o forţă care nu doreşte să se împlinească. Am hotărât să fac altfel. Rugăciunea către Dumnezeu o voi rosti cu vocea gândului, cu cea a inimii, în tăcere, atunci când sunt singur. O voi rosti fiind convins că potrivnicul rugăciunii nu mă poate auzi în intimitatea gândului şi inimii mele.

Nu ştiu dacă e calea corectă şi nu e nici măcar o metodă prin care să mă rog, e doar o alegere făcută pentru a fi în intimitate cu Dumnezeu, altfel! În acest fel îmi protejez intimitatea şi timpul petrecut cu Dumnezeu!
...
Ioan Vasilescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Din nimic a luat nastere Universul?

Puţin despre alergare!

Cadoul

Indiferenţa doare