Slujba făcută cu cinste...

Demult, un câine pitic mergea alături de un dulău mare. Ĩn timp ce mergeau, dulăul îi spuse câinelui pitic cu dispreţ: “Şi tu te crezi câine?” Câinele cel mic, de ruşine nu mai vroia să stea lângă uriaşul dulău. Totuşi, adunându-şi toate puterile, îşi luă inima în dinţi şi îi spuse dulăului: “Domnule, poate nu sunt un câine aşa mare ca dumneavoastră, dar nici nu puteţi spune că sunt o pisică.”


Curajul personajului nostru mic care şi-a luat inima în dinţi pentru a spune adevărul uriaşului de lângă el, îl găsim şi azi la oamenii care cu multă cinste şi responsabilitate îşi împlinesc sarcinile muncii de zi cu zi.

Pentru unii dintre noi, a împlini sarcinile ce ne sunt date de către meseria pe care o prestăm, e mai mult decât o responsabilitate zilnică, e o datorie conştientă faţă de cel care l-a angajat, faţă de sine, faţă de semeni. Cel care are conştiinţa lucrului care trebuie făcut bine, deplin, frumos, ştie că lucrurile nu trebuie făcute la întâmplare, oricum, ci mai degrabă cu atenţie pentru detalii, pentru perfecţiune, pentru reuşită. Cel ce face aşa, ştie că muncă lui poate aduce bucurie în viaţa celor ce consumă serviciul sau produsul lor, poate aduce siguranţă şi frumuseţe.

Aceştia care fac aşa cum am spus mai sus merită tot respectul nostru, ei pot fi elita domeniului în care lucrează. Bineînţeles, nu toate muncile prestate pot fi  demne de apreciat, cum ar fi practicarea prostituţiei sau promovarea sclavagismului modern, ori producerea şi vânzarea substanţelor dăunătoare omului (drogurilor, sub diferitele lor forme). Orice formă de muncă care afectează grav sănătatea şi demnitatea umană, nu are nimic bun în sine, ca atare elite în acest domeniu şi exemplele bune nu pot fi găsite aici.

Cine sunt elitele?

Ce înseamnă elită? Sunt doar oamenii care au un anumit statut social, privilegiat, datorită banilor, poziţiei în societate, educaţiei sau moştenirii familiale? La primul strigăt, poate am fi tentaţi să spunem că elita, “lumea bună” poate fi găsită doar aici, în “aristocraţia” modernă. Dar dacă zăbovim mai mult, vom fi plăcut surprinşi să aflăm că elita nu înseamnă doar doctorul, ci şi agricultorul, muncitorul care şi face treaba nu bine, ci excelent.

Câţi dintre noi nu am avut legături cu “lumea bună”, cu doctori, de exemplu, care ne-au tratat foarte bine, dar şi cu doctori care în loc de atenţia lor, ne tratau cu dispreţ şi distanţă? Câţi dintre noi, nu am întâlnit o vânzătoare care să ne respecte, să ne zâmbească sau să aleagă cele mai bune produse pentru noi,  dar şi cu vânzători care nu vroiau altceva decât să ne ia banii cât mai rapid? Câţi dintre noi nu am apreciat lucrul bine făcut al unui om responsabil cu curăţenia, dar am şi dezapreciat gunoiul lăsat în urmă de către alţi oameni de serviciu? Câţi dintre noi nu am apreciat pâinea bună, rumenă şi proaspătă făcută de unii brutari, dar am descalificat produsul unui coleg din breaslă? Mulţi ne-am confruntat cu diferiţi oameni, din diferite domenii care ne-au lăsat sau nu impresii bune! Pentru cei care ne-au lăsat impresii bune, de ei putem spune că sunt pricepuţi în ceea ce fac. Pentru cei care impresiile sunt de altă natură, nu mai putem spune acelaşi lucru.

De aceea, cei care îşi fac treaba foarte bine, indiferent de natura domeniului în care activează (cu excepţiile amintite mai sus şi nu numai), ei pot fi numiţi cei mai buni, ei pot forma elita.

Fiecare dintre noi îşi doreşte să aibă parte de o curăţenie pe scară sau pe stradă, aşa, ca la carte. Fiecare vrea un produs sau un serviciu bun, dacă nu foarte bun. Fiecare dintre noi vrem ca prin aceste servicii sau produse bune, să ni se arate respectul şi importanţa. Dacă sunt oameni care vă fac să vă simţiţi aşa, atunci acei oameni formează elita, acei oameni merită apreciaţi, recomandaţi, ţinuţi în apropierea noastră, indiferent că sunt zugravi, bucătari, educatori, doctori, conducători auto etc.

Asemenea personajului nostru mic, cel cunoscut în pilda de mai sus, indiferent cât de nesemnificativă e importanţa unei meserii în viziunea societăţii, a unei comunităţi, meseria respectivă capătă o altă importanţă atunci când lucrătorii ei o zugrăvesc cu cinste. Ei nu mai sunt mici, atunci când din mâinile lor ies lucruri bune, care pe noi toţi ne pot ajuta într-un fel sau altul!

Aşa trebuie văzuţi şi lucrătorii anumitor meserii, căci în diferite meserii, profesii, pot fi găsiţi “eroi” de la care putem învaţă multe. Oamenii nu trebuie apreciaţi după statut sau poziţie socială, ci după ceea ce lasă moştenire în urma lor. Dacă lasă lucrul bine făcut, aceasta este valoarea lor, meritul lor care trebuie nu numai apreciat, dar mai înainte de apreciere, recunoscut. Dacă noi nu putem recunoaşte valoarea lor, vina nu le aparţine lor, ci nouă.

Pentru mine un model de urmat este Iisus, care înainte de a fi Mântuitorul lumii, a fost fiul tâmplarului, iar munca Sa era asemănătoare cu cea a Tatălui. Apostolul Pavel era un lucrător al corturilor, alţii erau pescari... şi totuşi lumea prin aceştia s-a schimbat!
...

Ioan Vasilescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Cele mai obișnuite tehnici de manipulare folosite de specialiști sau nu, ieri și azi

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Ce a funcționat bine în aceste zile fierbinți de toamnă?

Schimbările din teamă