Recunoaşterea binelui, fundaţie solidă pentru alegeri frumoase

Unul din momentele cheie care ne ajută să ne cunoaştem şi să intelegem natura noastră spirituală, este relatat în pericopa evenghelică descoperită în evanghelia lui Luca, capitolul 2, de la versetul 41 la versetul 52.

Obiceiul acelor locuri, îi îndemna pe oameni ca odata cu Praznicul Paştelor să se urce (să meargă) la Ierusalem şi să împlinească datoria faţă de Dumnezeu, aşa cum a fost rânduit din vechimile timpului.

Aşa a făcut şi familia copilului sfânt, Maica Domnului si Dreptul Iosif, pe atunci când Iisus avea vârsta de doisprezece ani. Au urcat la Ierusalim, au plinit rânduiala, iar după terminarea Praznicului s-au îndreptat către casă, nebâgănd de seamă că Iisus a rămas în Ierusalem. Părinţii Lui au crezut că este cu cei care îi însoţeau în călătorie, numai că, după ce au descoperit lipsa copilului Iisus, au făcut cale întoarsă, îngrijoraţi pentru El. După multe căutări (timp de trei zile) grija părintească a fost pusă faţă în faţă cu copilul care “şedea în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.” Luca 2:46.

Oarecum ne putem imagina curiozitatea copilului Iisus, o curiozitatea asemenea copiilor noştri, numai că acea curiozitate, mirare şi dorinţă de a descoperi şi vorbi ceea ce a putut înţelege, era cu atât mai profundă, curată şi sfântă, căci ea venea din partea lui Iisus, copilul care “creştea în înţelepciune, în statură...” şi care “era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” Luca 2:52.

Ĩnţelegem de ce era plăcut înaintea lui Dumnezeu, în primul rând pentru că, copilul era Fiul Său şi apoi pentru că Iisus încă de mic era conştient că nu era fiul pământesc a dreptului Iosif (versetul 49), tatăl pământesc care cu multă dragoste şi responsabilitate l-a adoptat. Această conştiiţă a lui Iisus, încă de mic L-a făcut responsabil, având o relaţie deosebită cu Tatăl din cer, în ascultare, în plinirea voii lui Dumnezeu în toate care le făcea, in ciuda vârstei lui fragede.

Cu toate acestea, Iisus, copilul de doisprezece ani stătea “în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări”, iar Iisus era tot mai plăcut, şi înaintea oamenilor... nu numai a Tatălui din cer.

Cine sunt aceşti oameni? Sunt oamenii învăţaţi, intelectualii, teologii, pedagogii Legii lui Moise, cei responsabili de a îndruma poporul către Dumnezeu, cei care erau responsabili de sufletele “copiilor lor duhovniceşti”. Erau oamenii de vază ai Templului, cei care stăteau drepţi, mândri de însemnătatea şi importanţa slujbei lor. Aceştia vorbeau cu Iisus, şi putem crede că în dialogurile născute din dragoste pentru slova lui Dumnezeu, s-au înţeles cu copilul în multe privinţe teologice sau de natură umană. Erau miraţi de profunzimea şi elocvenţa cuvântului şi gândirii copilului Iisus, precum şi noi putem fi atunci când întâlnim un copil în vârstă de doispreceze ani talentat sau profund în ceea ce făptuieşte, prin gând sau faptă.

Ĩnsă, trecând de la acest tablou, gândul mă obligă să mă îndrept spre finalul vieţii lui Iisus, pe atunci când acesta era prins, batjocorit, bătut şi judecat greşit, poate de aceiaşi oameni care la vârsta copilăriei îi admirau întreaga personalitate, întreaga fiinţă, felul cum vorbea sau gândea. Acum, oamenii care altădată au recunoscut în copilul Iisus (pe când stătea în mijlocul lor la Templu) valorile supreme dar simple, în felul în care un copil le poate exprima, acum aceşti învăţaţi au refuzat să înţeleagă Cine le stătea în faţă, cu cine vorbeau.

Altădată au văzut, au înţeles, au vorbit cu cel de care se mirau, pe care Ĩl plăceau, dar acum... acum timpul a trecut şi vederea a slăbit. Nu au mai recunoscut pe copilul devenit adult, ce altădată le vorbea simplu, dar adevărat. Atunci nu era revoltător ca un copil nevinovat să le vorbească elocvent şi la obiect, dar astăzi, adultul Iisus, era de neconceput să le dea lecţii, căci era doar fiul tâmplarului (cel fără şcoală, dintr-o clasă inferioară lor). Fiul tamplarului a devenit incomod, năştea nesiguranţă şi teama în randul auditoriului. Iisus a devenit o "amenintare" pentru linistea cugetului acelor invatati, ce au uitat sa fie smeriti, ascultatori ai glasului nevinovat a copilului devenit barbat. Orgoliul, mandria, teama, nesiguranta i-a indepartat de acea putere ce altadata ii tinea langa Copil, ascultatori si placut mirati!

Fiul tâmplarului? Era prea de tot ca acesta să fie Cineva! Ce i-a împiedicat pe învăţătorii de altă dată să nu vadă în Iisus, pe Cel care altădată le vorbea cu atâta simplitate şi profunzime? Căci felul vorbirii lui Iisus tot simplu şi profund a fost şi în timpul când aceştia l-au dispreţuit!

Ce i-a împiedicat...? Lenea spirituală, intelectuală, aceea care nu dă pace omului să aleagă valoarea care durează în timp, aceea care nu dă pace omului să făptuiască lucrurile bune şi frumoase. Nu de puţine ori şi noi am fost confruntaţi cu această lipsă de claritate în alegerile pe care le-am făcut. Ĩn amorţeala fiinţei noastre am ales în locul binelui, ceea ce nu aduce bine, ci din contră. Am ales să înfăptuim greşit ceea ce nu este valoros, etern. Aşa au ales şi ei. Această lipsă de claritate, i-a făcut să aleagă momentul, nu viitorul.

Iată şi cheia care ne explică comportamentul nostru şi felul în care alegem să facem lucrurile în viaţă. Dar având exemplul celor dinaintea noastră, putem înţelege ce nu aduce folos, putem înţelege ce este valoros în timp.

De aceea, pentru a ne cunoaşte mai bine, ce suntem şi de ce putem fi capabili, e de folos să luăm aminte la înţelesul acestui text şi a tablourilor celor două momente zugrăvite în cuvinte cu privire la oamenii care uneori pot recunoaşte frumosul, binele în semenul nostru şi altă dată, aceiaşi oameni, văd răul, urâtul în acelaşi om pe care altădată îl apreciau. E foarte important cum privim lucrurile în afara noastră în raport cu noi, cum înţelegem exteriorul şi cum făptuim în funţie de acesta. Căci ceea ce făptuim este viitorul care începe sau se sfârşeşte!
...
Ioan Vasilescu

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Argumentul ontologic pentru existența lui Dumnezeu

Schimbările din teamă

Cele mai obișnuite tehnici de manipulare folosite de specialiști sau nu, ieri și azi