Vrăjitoarele, babele spoite şi urmaşele lor

Nu cu mult timp în urmă scriam că vrăjitoarele sunt “babe spoite”… astăzi mă văd în situaţia de a spune că şi tinerele lor “ucenice” sunt spoite cu un “har” numai de ele ştiute până mai ieri... Iata că de curând Poliţia Română şi presa au semnalat atributele universului în care doamnele noastre îşi fac veacul. Printre acestea, şarlatania, şantajul şi evaziunea fiscală.

Uzând de cele mai sus amintite, babele şi ucenicile noastre, printr-un “meşteşug fin” al manipulării victimei, au reuşit să ducă în eroare şi pe cei de la care să zicem mai ai ceva pretenţii, cel puţin din punctul de vedere al notorietăţii, educaţiei... Cu toate acestea, iată că vrăjitoarele ce ne sunt contemporane nu dau atenţie nici notorietăţii, nici statutului social sau a şcolii pe care clientul dumnealor le posedă. Ĩn schimb, cu multă dibăcie, cu multă “vrăjeală”, cu multă magie, sunt atente la detalii şi picanterii din viaţa clienţilor, care se dovedesc a fi în timp victime.

Iată că “vedetele” noastre autohtone (numele lor sunt vehiculate în presa naţională) din anumite motive (pentru a le creşte faima, avuţia sau orice altceva) au apelat la cine ştie cine pentru a le rezolva problemele existenţiale. Departe de mine să le judec. E treaba lor, cu atât mai mult cu cât singure au ales. Ĩnsă din naivitatea aceasta de care au dat dovadă, tot ele au ieşit în pierdere, atât în bani, cât şi în imagine. Ca să nu mai spunem, că, aşa cum presa relatează, ele mai sunt şi şantajabile, datorită picanteriilor din viaţă lor date pe tavă unor ordinare care cu multă uşurinţă au profitat de slăbiciunile clienţilor lor.

Totuşi, e bine dacă în urma acestui scandal iscat de curânt, atât vedetele noastre, cât şi cei care au fost sau care vor să apeleze la aceste femei, să tragă câteva învăţăminte şi concluzii capitale: 1. Vrăjitoarele nu au nici putere, nici har. Dacă ar avea un har, o putere prin care să prevadă ceva, ar fi trebuit să prevadă în globul lor de cristal că va veni poliţia să le deranjeze în liniştea lor plină de binefaceri. Singura lor putere e minciuna şi capacitatea de a manipula şi impresiona cu arsenalul lor inventat şi înzestrat cu nu ştiu ce puteri miraculoase. Nu contează cine îi stă în faţă, atât timp cât îi cunoaşte tainele vieţii celui ce îi stă în faţă, căci aceste taine le ajută pe să şantajeze. 2. Şantajul e una din armele cele mai puternice ale acestor vrăjitoare. 3. Falsa lor aparenţă e trădată de felul cum se comportă şi de felul în care îşi provăduieşte credinţa. Spre exemplu, ele zic sus şi tare, în stânga şi în dreapta că sunt creştine, că merg la biserică şi că tot ceea ce fac, fac cu har de la Dumnezeu. Ei, tocmai de aici putem vedea adevărul: dacă sunt ceea ce se proclamă şi dacă lucrează cu cine zic că lucrează. Iată că pe lângă folosirea simbolurilor creştine, ele folosesc şi cranii de mort, cărţi de tarot, mâini cu ghiare, organe de păsări şi animale şi multe altele care au rolul să impresioneze. Cu cât sunt mai oribile aceste obiecte, cu atât zic că vrăjile sunt mai puternice... Folosirea simbolurilor creştine alături de cele satanice sau păgâne, dovedesc înşelăciunea în care se află atât ele, cât şi victimile care cad în plasa lor. Ele nu au nimic creştin în ele, cu atât mai mult şi practica lor. De aceea, cei care au fost sau se gândesc să apeleze la serviciile şi marfa lor e bine să se gâdească de mai multe ori înainte de a face pasul decisiv către ele. 4. Vrăjitoarele noastre, “bune creştine”, că doar merg la biserică, folosesc ca act de intimidare blestemul. Ei, tocmai blestemul nu are nimic de-a face cu învăţătura creştină. Din contră, Apostolul Pavel spune către romani: “Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc, binecuvântați-i și nu-i blestemați.” (Romani 12:14) şi această învăţătură nu venea de la el, ci de la Iisus Hristos.

Aşadar, toţi să învăţăm, că vrăjelile doamnelor noastre spoite nu au nimic a face cu Dumnezeu şi puterea Lui, căci ele nu sunt uneltele Lui, ci a altcuiva care are interesul să ducă pe orice om în eroare.
Să învăţăm din comportamentul lor, să vedem dacă acest comportament e binevoitor în orice împrejurare (mai ales că ele se declară binefăcătoare). Şi atunci când este sesizată minciuna, ura, vorba care blesteamă, voinţa conştientă de a face rău cuiva, amestecarea lucrurilor creştine cu lucrurile satanice şi păgâne în practica lor, sfatul rău şi mai ales cererea de bani pentru facerea unui bine, atunci şi nu numai, avem în faţă nu binele, ci răul şi la acesta, indiferent cum este spoit nu trebuie apelat. Căci acesta nu are intenţia de a face binele, ci caută să aducă pe om la alt drum, unul care aduce altceva, numai binele nu. Ioan Vasilescu


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Interviurile Performeri România. Profesor Constantin Cucoș. Iulie 2018

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Motivarea resursei umane. Nevoia de recunoaștere

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Din nimic a luat nastere Universul?