Presa între senzaţional si mediocritate

Ĩn ultima vreme, mass media din România, “fierbe” datorită celebrului zvon confirmat cu privire la divorţul columbenilor, a custodiei fetiţei lor şi a divorţului Oane Zăvoranu şi a soţului ei Pepe.

Fie că este vorba de ziare de scandal sau cotidiane prestigioase, fie că este vorba de radiouri sau de televiziuni pe care le credeai mai aşezate, aceste ştiri au fost preluate de majoritatea celor din breaslă, fiind transformate în evenimente importante până acolo încât se alocă spaţiu bogat de emisiune sau articol pentru a discuta şi scrie în detaliu despre relaţia celebrilor soţi şi a evenimentelor din famiile lor.

Televiziuni precum Realitatea TV şi Antena 3 se transformă şi devin televiziuni tip OTV, Kanal D. Ĩmprumută formatul ultimilor televiziuni amintite, cheamă tot felul de analişti care până ieri discutau pe seama unor teme importante, despicând firul în patru cu privire la cum, din ce motive s-a ajuns ca cei în cauză să se despartă…

Ca privitor al evenimentelor ce mă înconjoară, urmăresc emisiunile dedicate ştirilor, pe canalele specializate. Cu toate acestea, mi-am pus întrebarea firească cu privire la modalitatea în care presa îşi înţelege rolul ei şi care este scopul ei. Totodată m-am întrebat de ce televiziuni pe care le credeai mai atente la felul în care se poziţionează pe piaţă, care comunică unui anumit public o ştire realizată profesionist, recurg să vândă publicului său astfel de evenimente, puse din punct de vedere al spaţiului acordat la egalitate cu evenimente mult mai importante, care într-adevăr sunt importante pentru cetăţenii acestei ţări. Răspunsurile acestor întrebări se desprind din următoarea realitate: există cerinţă, şi tot ceea ce se cere, se vinde; iar ceea ce se vinde, aduce profit.

Eu mi-am propus să nu vorbesc despre evenimentul celor care sunt atât de mediatizaţi în ultima vreme… pentru că nu vreau sa promovez cultura mediocră; mi-am propus doar să analizez de ce presa “serioasă” nu mai tratează subiecte serioase, care pot aduce cu adevărat schimbarea în mentalul privitorului, cititorului şi ascultătorului. Am să fac această analiză simplă pornid de la întrebările fireşti, fără a avea pretenţia că pot acoperi totul în înţelegere.

De ce presa “serioasă” vinde astfel de subiecte?

Ĩn câteva cuvinte: există cerinţă pentru astfel de picanterii. Filosofia este următoarea: dacă societatea a devenit consumatoare a unui produs, produsul trebuie vândut, indiferent cum, indiferent când, în ce cantitate, indiferent dacă face bine sau nu consumatorului. Dacă produsul se vinde, atât contează. Acest lucru este valabil şi în mass media de azi. De exemplu, în cazul televiziunilor, produsul finit trebuie să aducă puncte de raiting. Un program cultural, o emisiune culturală sau un talk show având la bază teme filosofice, nu va aduce niciodată aceste puncte de raiting care să poată poziţiona cât mai sus în clasament o televiziune anume faţă de concurenţii ei. De aceea, ceea ce se cere a început să vândă şi o parte din media care era cât de cât diferită de tabloidele şi televiziunile specializate pe subiectele din lumea mondenă.

Să ne aducem aminte de cazul Elodia de la OTV. Un caz care a pus pe jar o bună parte din populaţia acestei ţări. Elodia era peste tot. De Elodia auzeai aproape de la oricine. S-au scris mii de pagini pe seama ei. S-au alocat multe ore emisiunilor de radio şi televiziune. Melodii cu privire la ea puteai auzi la radiouri. Unde este Elodia?, era întrebare care riscai să o auzi chiar de la cunoscuţii tăi… A fost omorâtă de poliţistul Cioacă? Se doreau aceste răspunsuri, iar publicul era din ce în ce mai captiv spectacolului bine planificat de Dan Diaconescu.

Acesta a fost apogeul unui început care a schimbat mass media dar şi consumatorul ei. Mass media a prins punctul slab al consumatorului (nevoia după senzaţional) şi pe tavă a servit ceea ce a vrut consumatorul. O bună parte din oamenii mass mediei au înţeles că profitul e cel care contează, chiar dacă ceea ce aduce profit nu e un produs de calitate. Aceste subiecte aduc bani, mulţi bani… acestea trebuie vândute!

Cu ajutorul cui ştirea neimportantă devine vizibilă?

Putem descoperi trei actori importanţi: un actor este “vedeta”, falsul VIP doritor de publicitate, doritor să apară pe sticlă sau pe prima pagină, indiferent cu ce sau în ce fel apare. Un al doilea actor este jurnalistul sau aşa zisul jurnalist, care prin complicitatea cu falsa vedetă sau cu “vedetele” mai vechi, doreşte să se afirme căt mai repete, pentru a fi cât mai bine cotat în breasla jurnaliştilor care se ocupă de astfel de subiecte. Al treilea actor este consumatorul acestor produse, care prin ceea ce consumă şi prin cât consumă, arată calea celorlalţi actori implicati, cum şi în ce fel să aducă în vizibilitate ceea ce este neimportant pentru a deveni important.

Dacă ar fi să fac o clasificare cu privire la care dintre aceşti actori are o răspundere mai mare pentru proliferarea acestor evenimente neimportante devenite importante, la prima strigare aş zice consumatorul, dar la o analiză mai atentă aş îndrăzni să spun că mult mai responsabil este jurnalistul care asemenea vânzătorului de etnobotanice se încăpăţânează să vândă produsele care aduc atât de multe minusuri celor ce le consumă. Ĩntr-adevăr se răspunde la cerinţă, dar lipsa vădită de morală în munca jurnalistului, face din acesta un promoter al prostului gust, al urâtului, fiind vinovat de ispita pe care o aduce în faţă cititorului sau privitorului, ispită în care poate cădea cel ce consumă produsul finit al jurnalistului.

Aceşti jurnalişti produc schimbare în bine sau “otevizează” presa? Prin “demersul” lor jurnalistic, informaţia care poate da naştere unei ştiri pozitive, constructive, care poate aduce un plus de valoare frumosului, binelui, care să arate şi altceva lumii în afara senzaţionalului, este omorâtă, uitată undeva în spate, fiind lipsită de valoare comercială, neimportantă. Astfel, ceea ce odinioară a fost valoros, astăzi pare fără valoare. Un medic cu rezultate excepţionale, un cercetător cu descoperiri importante, un olimpic cu medalii în anumite domenii nu face vâlvă precum face ştirea despre Elodia. Cât spaţiu se alocă rezultatelor importante ale ştiinţei în raport cu spaţiul alocat senzaţionalului? Foarte puţin! Asta ce arată? Arată felul în care oamenii au ajuns să aloce timp, importanţă lucrurilor cu adevărat durabile în viaţă… Arată preţul pe care oamenii îl pun asupra a ceea ce contează. Arată cum şi în ce fel se raportează omul la valoare. Şi mai arată cine este în spatele senzaţionalului şi a doritorului de el. Jurnalistul de această factură a schimbat bunul gust şi frumosul în tot ce poate fi mai urât, transformând până la grotesc rolul presei.

Care este rolul presei, din alt punct de vedere decât cel al informării?

Informarea este un proces ce joacă un rol important în viaţa omului şi a felului în care acesta se raportează la ceea ce îl înconjoară. Ĩnsă dacă informarea nu este strâns legată de educarea individului, ci doar pentru a transmite anumite date, cu un scop precis, altul decât educarea, atunci informarea se face în zadar.

E adevărat, presa nu îşi propune să educe, sau cel puţin aşa lasă să se înţeleagă, însă ştim că dacă nu educă, atunci poate influienţa indivizi, grupuri, comportamente, acţiuni; poate manipula gândurile şi sentimentele consumatorilor, poate urca în importanţă sau coborî anumite persoane sau subiecte de discuţie… De aceea consider că, dacă jurnalistul foloseşte mass media pentru a manipula mintea omulului în sensul negativ, atunci poate să procedeze şi invers – să educe.

Un exemplu de emisiune care are un rol pozitiv în educarea omului, e formatul emisiunii “50 de minute cu Pleşu şi Liiceanu” difuzata pe TVR1, duminica de la ora 18. Eseistul şi filosoful nu au pretenţia că sunt jurnalişti, dar în felul lor pot da un alt suflu presei din România. Ei se folosesc de un canal media pentru a da privitorului şansa să descopere altceva… TVR îi “foloseşte” pentru a da altceva telespectatorului… Sunt rezultate pozitive cu privire la acest format şi la temele care se discută în cele 50 de minute, însă prea puţin pentru o nevoie atât de mare… Totuşi, să nu gândesc atât de negativ… Da, mass media trebuie să-şi propună să educe, nu doar să culeagă gunoiul şi să-l arunce în viaţa omului.

Putem schimba faţa presei în mai bine?

Cred că se poate… De peste 20 de ani de la revoluţie, România a cules foarte mult gunoi din afară şi acesta a ajuns din plin să vieţuiască printre oameni. Gunoiul intelectual, în general a fost promovat de mass media şi actorii ei trebuie să-şi asume greşeala pentru toată această paradă de circ ieftin care guvernează pe sticlă, în difuzoare sau pe hârtie… Aceşti actori ar trebui să schimbe macazul, pentru ca nu cumva după ei să ducă tot trenul cu călători în derapaj… 

Ĩnsă nu doar ei trebuie să-şi dorească schimbarea direcţiei, ci şi cel care este client permanent al serviciilor presei. Dacă noi nu mai cerem gunoi, atunci acesta nu ne va mai fi servit! Dar dacă îl vom cere, rezultatul din nefericire va fi unul negativ. Ne vom sufoca cu ceea cerem; întunericul intelectual, amorţirea gândirii vor prolifera; etica simţământului bun nu va mai fi, iar omul va ajunge o bucată de carne care nu va mai fi în stare să gândească idei care să schimbe lumea în bine.

Totuşi mă încăpăţânez să cred că nu vom ajunge acolo. Schimbarea felului în care se face presă porneşte de la noi cei ce o consumăm. Dacă noi ne schimbăm gusturile, atunci cei care au fost obişnuiţi să ne vândă produse după gustul nostru, se vor adapta noilor pretenţii ale noastre. Dacă noi alegem calitatea, ei ne vor da produse de calitate. De aceea, îl încurajez pe om să fie pretenţios cu privire la ce citeşte, la ce aude, la ce vede pe sticlă… E adevărat, tot timpul vor fi unii care vor vrea doar senzaţional, dar dacă vor fi din ce în ce mai puţini, atunci tot e un câştig…
...
Ioan Vasilescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Ce a funcționat bine în aceste zile fierbinți de toamnă?

Schimbările din teamă

Argumentul ontologic pentru existența lui Dumnezeu