Înţeleptul şi câinele

Câţiva oameni aveau un maestru atât de mare, încât într-o zi îi spuseră: "Vrem să-l cinstim pe învăţătorul care te-a instruit atât de bine scriind numele său pe o placă pe care s-o atârnăm pe peretele din conventul în care se adună sufiţii. Cine a fost el?" El le răspunse: "Maestrul meu a fost un câine". În mirarea generală din cauza acestei afirmaţii, el continuă: "Da, a fost tocmai un câine. Într-o zi am văzut un câine însetat care s-a apropiat de un lac; văzând în apa limpede propria-i imagine, a luat-o la fugă înspăimântat temându-se că era vorba de un alt câine. Cu cât îi creştea setea, cu atât încerca să se apropie de apă, dar totdeauna imaginea reflectată îl înspăimânta. În final s-a hotărât: şi-a înmuiat botul în apă, imaginea a dispărut şi el a reuşit să bea. Atunci am înţeles că până nu voi înceta să am în faţa mea Eul meu, nu voi ajunge să-l înţeleg pe Dumnezeu".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Ce a funcționat bine în aceste zile fierbinți de toamnă?

Schimbările din teamă

Argumentul ontologic pentru existența lui Dumnezeu