Sa ne amintim cum sa traim sau iarasi sa invatam...

Da, ce nu a reusit sa faca regimul comunist in 45 de ani, capitalismul in Romania a facut in mai putin timp... a inrobit cu adevarat poporul, a ingenuncheat pana la pamant sufletul compatriotului, slabind sanatatea, educatia si speranta sa. Romanul nostru e cu atat mai trist cu cat stie ca este liber, dar libertatea ii este ingreunata de greutatile zilnice si pusa in lanturile celor ce vor sa fie asa... Greutatile acestea il fac sa caute cu disperare iesirea din suferinta, insa de multe ori agatat de sentimentul invidiei, rautatii, dezorientarii si instrainarii de om... prin ceea ce alege sa faca, nu de putine ori face rau. Suntem in stare sa ne tradam semenul asa cum suntem in stare sa ne tradam pe noi si valorile noastre. Am inceput sa cautam cu "disperare" mai mult lucrurile trecatoare, materiale, argumentand ca datorita crizei o facem. Nu neg criza si greutatile ei imediate, dar oare se datoreaza in mare tot ei sau felului in care o intelegem si ne raportam la ea? Sa fie totul rau doar din cauza crizei materiale, imediate? Nu cred, la fel cum nu cred ca "salvarea" imediata vine si ne imbogateste din cele materiale. Am ajuns sa fim prea putin simtitori, suntem reci, secati de dragoste si saraci spiritual. Suntem amortiti, avem mai mult decat o amorteala. Gandim mai putin binele, frumosul, faptele iubirii. Ne aplecam mai putin asupra acestora... Da, suntem saraci si saracia noastra principala este criza noastra morala. Da, Romania trebuie sa iasa din criza, dar mai inainte de ea, noi... Da, Romania trebuie salvata, dar mai inainte de ea, constiintele si sufletele noastre... Altfel, nu vad cum o tara poate renaste, daca mai intai nu renaste omul in interior pentru a fi afara imaginea care trebuie sa o aiba casa care se numeste Romania. Pentru a renaste Romania, sa renastem noi in toate domeniile de baza, sa fim calzi si primitori asa cum ne-a fost renumele si sa muncim cu greu pentru a ajunge la intelegere si infaptuire... Altfel, nu cred ca vom reusi ca popor, ca tara, ca indivizi sa punem bazele unui viitor stabil! E responsabilitatea noastra sa fim altfel decat o cere imediatul capitalismului rece, a secularizarii omului si societatii. Trebuie sa avem curajul sa ne agatam de virtuti si sa infaptuim ceea ce este durabil, chiar daca drumul nu va fi usor... Inchei prin a arata in cuvinte ce a spus odata Lev Tolstoi: "Bucura-te, si iara spun tie, bucura-te. Daca traiesti cum se cade, bucuria e neincetata. Imi dau seama de asta la batranete. Batranetea ma bucura. Sunt minute bune cand ma bucura si apropierea mortii." Sa nu asteptam batranetea si moartea pentru a ne bucura si pentru a trai cum se cade.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Interviurile Performeri România. Profesor Constantin Cucoș. Iulie 2018

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Motivarea resursei umane. Nevoia de recunoaștere

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Din nimic a luat nastere Universul?