Complici în proliferarea prostituţiei...

De cele mai multe ori, înainte de a cunoaşte esenţa unei probleme de natură umană “aruncăm” cu multă îngăduinţă şi “încredere” piatra asupra semenului de lângă noi. Fie că este apropiat sau un om cu care nu avem legături, această piatră înseamnă judecata noastră. Îl judecăm sau îi judecăm atunci când… înainte de a-i cunoaşte, de a le cunoaşte viaţa.

Printre oamenii asupra cărora împărţim judecata de valoare îi putem aminti şi pe cei care îşi vând trupul, sub pretextul serviciilor sexuale. Da, e vorba despre prostituţie, despre prostituate! Subiect delicat, abordat nu de puţine ori cu multă dificultate de societate şi de clasa politică! Ştim cine o practică: femeile cărora le place, femeile care o fac dintr-o nevoie disperată şi femeile minţite, vândute, forţate, cele intrate în reţeaua traficului de carne vie, printre care şi minorele.

Nu o să mă opresc pentru a diseca firul în patru asupra celor ce practică prostituţia, ci asupra judecăţii noaste de valoare pe care o facem asupra persoanelor care vând servicii sexuale şi asupra următoarei întrebări: cine este vinovat pentru proliferarea acestei practici?

Mi-ar plăcea ca înainte de a aborda acest subiect să facem un exerciţiu de gândire, constând în răspunsul pe care îl dăm noi la întrebarea mai sus amintită… dacă este posibil, daţi voi răspunsul, iar eu trec mai departe.

De cele mai multe ori şi în general societatea este ispitită să învinovăţească la primul impuls persoana şi fapta care nu corespunde cu felul de a fi a celui care emite judecată de valoare. Însă, cred că, în cazul acesta lucrurile nu trebuie judecate neapărat cu inima şi cu atât mai mult la primul impuls.

Suntem tentaţi să spunem că cele care vând servicii sexuale sunt vinovate pentru că proliferează această practică, fără a lua în calcul şi faptul că unele o fac din disperare sau că unele femei, minore, au fost răpite, vândute şi obligate să facă parte din această "industrie". Nu luăm în calcul şi faptul că pe lângă aceste femei mai sunt două părţi, la fel de implicate sau chiar mai mult: peştii, cei care intermediază această practică şi cei care consumă aceste servicii, cumpărătorii, clienţii.

Completând întrebarea de mai sus, adresez următoarea întrebare: de ce suntem tentaţi să învinuim şi să clasificăm într-un anumit fel doar femeile care practică această “meserie”? Oare ne este mai uşor să găsim doar un singur ţap ispăşitor, în acest fel rezolvând problema?...

Cert este că vina nu  aparţine unei singure părţi, mai ales a celei care a fost răpită şi obligată să facă acest lucru... Responsabilitatea proliferării acestei practici o au şi celelalte părţi, peştii şi consumatorii. Peştii, pentru că sunt intermediari între femeile care practică şi cei care consumă. Practic ei încurajează fenomenul, caută clienţii, oferă “marfă”, colectează câştigul, îl împart şi în urmă împărţirii prăzii întreţin şi măresc reţeaua, fie că sunt singuri, asociaţi sau subordonaţi. Ei nu pot ieşi din cercul învinuiţilor şi a blamaţilor, din cercul celor care duc mai departe această practică, această boală a societăţii, însă cum nu îmi propun să blamez ori să învinuiesc, am să trec mai departe.

Obişnuim atunci când observăm fetele de pe trotuare ori din alte locuri amenajate sau mai puţin amenajate, să le numim “curve” ori uneori “curve ordinare”, “depravate” etc. Îmi cer scuze pentru limbajul folosit dar aşa se prezintă realitatea. Tocmai aceste cuvinte aruncate din ştiinţă sau nu, rănesc. Tocmai aceste cuvinte sunt pietrele aruncate la impuls. Tocmai aceste cuvinte sunt judecăţile umane lipsite de o minimă dovadă de dragoste, de înţelegere pentru fiinţele de lângă noi.

Strigăm cum strigăm, însă nu de puţine ori cei ce strigă sunt chiar cei ce caută compania femeilor blamate, condamnate şi stigmatizate. Tocmai cei ce strigă sunt cei care după ce au căutat compania celor ce vând serviciile sexuale, se delimitează de implicarea lor în proliferarea prostituţiei, şi simbolic se spală pe mâini strigând încolo şi încoace necurăţenia faptelor femeilor ce tocmai le-a vândut timpul, trupul, disperarea şi poate şi afecţiunea lor.

Strigă să audă cei din jur şi cei mai din depărtare… dar pentru ce nu strigă atunci când sunt în pat cu femeile care prestează astfel de activităţi? Pentru ce nu văd posibila sau vădita durere din spatele acelui trup care se vinde, pentru a lua o atitudine corectă şi umană în faţă acestui păcat? Pentru ce făţărnicia şi laşitatea e aleasă în locul recunoaşterii propiei vinovăţii? Pentru că este cu atât mai uşor să te speli pe mâini, să te acoperi pe tine şi să dai vina pe altcineva, atunci când vina ta nu se vede în faţa celorlalţi. Pentru că e mai uşor să treci peste ceea ce ai greşit tu, decât peste ceea ce greşeşte celălalt.

Tocmai în această ecuaţie, care are trei cunoscute, ultima din ele cred că se comportă cel mai puţin cu demnitate. Se foloseşte de ceea ce i se dă cu bani, de cele mai multe ori poate fi brutal cu femeia care i se “dăruieşte”, mai greşeşte probabil şi faţă de familia care îl aşteaptă acasă, caută noi locuri unde să găsească plăcere, recomandă şi întăreşte fenomenul şi când e întrebat ce părere are despre cele din breaslă, ce răspunde?...sunt nişte… . Apare aici o întrebare: el ce este sau cum poate fi catalogat? Nu vreau să dau eu răspunsul… fiecare poate gândi pentru sine! Totuşi, nu vreau să fiu înţeles că ei sunt mai vinovaţi decât ceilalţi care o fac din plăcere, însă nici nu pot fi puşi în tabăra celor cu o mai puţină vină pentru proliferarea prostituţiei.

Să gândim altfel acum. Cum am spus, sunt mai multe părţi care ajută ca această practică să înainteze în timp, să se înmulţească şi să se înrădăcineze în obiceiurile unei societăţi. Însă şi legislaţia unor ţări, mult mai dezvoltate ca cea în care trăim, permite datorită legalizării aceastei practici dezvoltarea contextului în care bordelurile, casele de toleranţă să fie prezente agresiv în public şi în media şi să promoveze excesiv această industrie pentru a atragerea clienţilor, menţinerea şi fidelizarea lor cu “n” oferte. Girul politic e la fel de responsabil pentru proliferarea acestui domeniu. El nu poate fi exclus. Însă, dacă politicienii ar alege altă cale şi ar avea altă viziune, poate lucrurile ar lua o altă întorsătură. Din nefericire trendul este altul şi politicienii îl urmează.

Să ne gândim că această practică atentează în primul rând la demnitatea femeii, la demnitatea umană. Poate chiar şi cele care fac această “meserie” din plăcere, dacă ar fi învăţate şi li s-ar da ocazia să vadă şi să înţeleagă altfel calitatea de om şi ceea ce poate face o viaţă mai demnă, poate şi ele ar renunţa la ceea ce fac. Nu zic că este simplu, însă posibil este.

Exemplul îl avem în Suedia, unde voinţa politică a făcut din această practică “duşmanul” societăţii, mergând până acolo de a nu mai condamna pe cele care practică şi vând servicii sexuale, ci pe cei care intermediază şi consumă aceste servicii. Această viziune, a redus numărul celor care practică prostituţia de la câteva zeci de mii de persoane, la câteva sute. S-au investit sume enorme pentru educarea societăţii, s-au oferit alte alternative viabile femeilor, s-a luptat împotriva reţelelor de prostituţie, iar cei care erau clienţi, au renunat să frecventeze casele de toleranţă, bordelurile, înţelegând impactul legii care îl poate avea asupra lor, dar şi asupra societăţii pentru o dezvoltare corectă, viabilă şi durabilă în timp.

Politicienii dar şi societatea de acolo au înţeles că principiile solide şi practicile bune şi sănătoase sunt cele care aduc un plus de valoare omului, calităţii vieţii fizice dar şi morale. Au înţeles că nu viciile sunt cele care aduc liniştea în societate, în viaţa individului şi a familiei.

Din nefericire, aceste modele sunt puţine şi sunt învinse de trendul tot mai actual al legalizării acestei practici. Acest trend mergând chiar în ciuda principiilor creştine, care stau la baza continentului nostru şi nu numai. Biserica, cel puţin la noi, încă are o atitudine sănătoasă, vigilentă şi bine face că se implică pentru a se împotrivi acestui curent.

Modelul creştin cu privire la condamnarea acestei practici îl putem găsi în capitolul opt după Sfânta Evanghelie a lui Ioan. Cheia constând în versetete 6 şi 7, în care Iisus le arată păcatele celor care condamnă (probabil în scrisul de pe pământ) dar şi în cuvintele “Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra…” Modelul nu este greu de înţeles: să nu judecăm, dar e şi mai de folos să fie înţeles şi prin ceea ce îi zice Iisus femeii păcătoase: “Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul Doamne. Şi Iisus i-a siz: Nu te osândesc nici Eu. Mergi, de-acum să nu mai păcătuieşti.” Ioan 8, 10-11.

Iată o posibilă rezolvare. Să nu se arunce cu piatra de către cei care apelează la compania celor care vând servicii sexuale şi de către cei care nu apelează, iar cele ce practică să iasă din această industrie, în măsură în care pot şi au puterea, să nu mai facă ceea ce au făcut. Să nu blamăm persoana care se află în situaţia de a practica ceea ce practică, căci nu ştim noi motivele care au împins-o să facă ceea ce face, să-i arătăm înţelegere, dragoste, iar dacă bine nu îi putem face, măcar un cuvânt bun să dăm şi să nu judecăm. Acesta este modelul creştin şi datoria noastră este să-l punem în practică, să-l fiinţăm în noi şi să-l lăsăm să lucreze în faptă bună.

Nu zic că este uşor, dar este posibil. Toţi greşim şi greşelile noastre pot fi mai mari decât că a celor amintiţi mai sus, aşa că înainte de a arunca primii cu piatra, trebuie să ne gândim dacă să fim primii, ultimii sau chiar cei care nu aruncă deloc cu piatra, cu judecata de valoare.

Femeia din capitolul opt a evangheliei după Ioan, e omul care îşi regretă greşeala, plânge şi se pocăieşte, smerindu-se şi nevoindu-se pentru a nu mai fi în greşeală, în păcat, împotriva lui Dumnezeu. Cel care aruncă cu piatra e plin de sine, e făţarnic şi fals, arătând în faţa oamenilor cât de curat şi drept este, însă în lăuntrul său este un vas murdar, urât mirositor.

Doctorul a venit pentru toţi, însă mulţi bolnavi şi păcătoşi au răspuns binefacerii şi cerul s-a umplut de păcătoşi pocăiţi, iar plinii de sine, "drepţii, sănătoşii" au rămas cu plinătatea lor mulţumiţi, fiind orbi, surzi şi vorbitori de rele, crezând că totul este bine şi sănătos...
...
Ioan Vasilescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Cine suntem și ce facem noi cu adevărat?

Supa de rosii cu legume

Puţin despre alergare!

Din nimic a luat nastere Universul?