Din nimic a luat nastere Universul?


Stephen Hawking, considerat a fi cel mai mare fizician al lumii şi cel mai mai inteligent om al planetei care trăieşte, spune că Universul aşa cum îl ştim noi şi tot ce ne înconjoară nu ar fi opera lui Dumnezeu sau a unei Fiinţe inteligente, ci ar fi rezultatul legilor fizicii.

"Deoarece există o lege aşa cum este gravitaţia, Universul poate şi se va crea singur din nimic. Creaţia spontană (Big Bang-ul) este motivul pentru care există ceva în locul a nimic, motivul pentru care Universul şi noi existăm. Nu este necesară invocarea lui Dumnezeu, Care, pe baza unui plan bine stabilit, a pus Universul în mişcare", declara Stephen Hawking în lucrarea lui, The Grand Design.

Plecând de la logica lui Hawking, voi îndrăzni să spun că omul de ştiinţă se înşeală, neluând în seama anumite aspecte ale acestei probleme. În primul rând să pornesc de la creaţia spontană sau ceea ce ştim că se mai numeşte şi Big Bang, marea explozie.

Să presupunem că înainte de acest fenomen care s-a întâmplat cândva nu a fost nimic. Ceea ce putem înţelege prin nimic s-ar putea traduce prin lipsa totală a formei, a materiei, a inteligenţei, a tot ce se poate mişca sau fiinţa, lipsa chiar şi a legilor fizicii, a luminii etc. Întrebarea firească ce se naşte de aici este următoarea: dacă totuşi înainte de Big Bang nu exista nimic, atunci cum explozia care o numim Big Bang a luat fiinţă? A apărut spontan din nimic? Căci, tot oamenii de ştiinţă care cred în teoria naşterii universului prin Big Bang spun că odată cu marea explozie au apărut şi elementele chimice, şi legile fizice şi materia.

În al doilea rând, nu cred în această creare spontană doar pe baza unui haos coordonator al legilor fizicii care să pună în mişcare legile fizice şi elementele chimice care să formeze materia şi tot ce ne înconjoară.

Înaintea nimicului trebuie să fie Cineva care să dea o plinătate până la punctul zero şi de la punctul zero să aducă creaţia la punctul unu; înainte de nimic trebuie să fie un Coordonator şi nu haosul (dezordinea), care să gândească, să planifice şi să pună în practică proiectul gândit pentru a da naştere unui produs finit.

Aşa cum pentru a aduce la viaţă o maşină este nevoie de un inventator care să schiţeze forma maşinii, să gândească ce piese îi trebuie pentru a o face şi cum să o pună în mişcare, tot aşa şi cu Universul. Aşa cum televizorul nu a apărut din nimic şi nici în urma haosului, tot aşa şi Universul nu a apărut din nimic.

Haosul înseamnă dezordine, însă Arhitectul universului a ghidat lucrarea Sa după principii ordonate, în măsuri şi cifre exacte (vezi Pi şi Fi), care nu pot fi cuprinse în întregimea lor nici măcar de cei mai avansaţi oameni de ştiinţă.

În al treilea rând, unii oameni de ştiinţă provoacă religia cu întrebarea: Cum a făcut Dumnezeu lumea din nimic? Eu unul cred că dacă în spatele nimicului stă o Fiinţă care este în plinătatea ei Tot, atunci din acest Tot pot lua fiinţă şi mişcare elementele chimice, atomii, legile fizice, materia etc. Ca să stau să definesc acum Totul, m-ar face să mă îndepărtez de la subiect şi poate tot nu aş reuşi să cuprind în cuvinte esenţă a ceea ce gândesc. Tocmai de aceea mă voi rezumă la a repeta că nu cred în teoria naşterii universului din nimic şi din haos, ci cred în planul unei Fiinţe inteligente, pe care noi o numim Creator şi Dumnezeu, care a pus totul în ordine şi a coordonat lucrarea de fiinţare a Universului şi a ceea ce ne înconjoară.

De asemenea cred că după ce a creat lumea, a făcut în aşa fel încât legile fizice să coordoneze elementele şi să se mişte în baza unui "program" care să îi permită creaţiei să se guverneze singură şi la rândul ei să dea naştere unor alte forme (cum ar fi alte planete).

Big Bang-ul nu a putut apărea din nimic şi nici la întâmplare, ci aşa cum efectul trebuie să aibă o cauză, tot aşa şi apariţia Universul trebuie să aibă o cauză din care să se fi născut - Dumnezeu; asta dacă ar fi să cred în naşterea universului prin Big Bang, însă nu sunt adeptul acestei teorii.

Ceea ce cred despre această poziţie a lui Hawking şi nu numai a lui, ţine de faptul că, conflictul dintre religie şi ştiinţă continuă şi fiecare se lupta pentru întâietate. Totuşi, Biblia nu este împotriva ştiinţei, şi dacă totuşi oamenii religioşi au fost în trecut împotriva ştiinţei, această se datorează nu religiei şi lui Dumnezeu ci ignoranţei omului. Aşa cum şi oamenii de ştiinţă au greşit în nenumărate momente ale istoriei, tot aşa au făcut şi reprezentanţii religiei.

Să nu mai greşească crezând că ei cuprind aproape totul, căci ceea ce este revelaţie pentru religie, este cunoaştere pentru cei ce o reprezintă. Ştiinţa nu poate dovedi existenţa lui Dumnezeu prin metodele ei, pentru că obiectul ei de studiu e măsurabil şi palpabil, la fel cum nici nu poate dovedi neexistenţa lui Dumnezeu. Şi cu toate acestea sunt şi oameni de ştiinţă care au crezut în Dumnezeu şi în lucrarea şi implicarea Lui în naşterea universului.
...
Ioan Vasilescu

Comentarii

  1. Bine punctat! Totusi trebuie sa remarcam ca este un om de stiinta remarcabil, in ciuda faptului in trecut el credea ca Dumnezeu este implicat in creearea Universului!

    RăspundețiȘtergere
  2. E un om remarcabil. Asa este! Totusi ma mira atitudinea lui, cu atat mai mult cu cat in trecut credea ca pentru a exista Universul, trebuie neaparat sa existe o Inteligenta superioara: Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte interesant articolul, m-a captivat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Cine suntem și ce facem noi cu adevărat?

Supa de rosii cu legume

Puţin despre alergare!

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi