Cu cat mai departe de El, cu atat mai aproape...


In cele ce ma priveste, am fost pus in situatia de a ma indeparta voit de Dumnezeu. Nu din nebunie, cum probabil as fi tentat sa spun la prima strigare, ci dintr-o alegere constienta de ceea ce avea sa urmeze!

Suferinta, alegeri neinspirate, mofturi copilaresti la varsta maturitatii, sentimente contradictorii fata de oameni, fata de sine, fata de ceea ce ma inconoara... in doua cuvinte - suferinta deplina!

Cu toate acestea, in alegerea mea "constienta" am descoperit urmatorul paradox: cu cat incercam sa stau mai mult in departare de Dumnezeu, cu atat nu reuseam...

Din acest paradox, am gasit un raspuns, care, cel putin pentru mine este o certitudine: intr-un timp anume doar de El cunoscut, se va descoperi noua in mod personal, si atunci cand se va descoperi fiintei din noi, nu se va face cunoscut prin mijlocitori, ci pe Sine se va impartasi noua, neavand nevoie decat de deschiderea noastra pentru putin timp… 

Daca astazi credem ca suntem departe de El, ne inselam…Nu este departe! Este aproape, doar noi nastem departarea si adancul, alegand intr-un mod personal ceea ce gandim sa alegem si sa faptuim! Nu Dumnezeu este departe de noi, ci noi suntem departe de El prin ceea ce gandim si faptuim!

Ioan Vasilescu-


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi

Argumentul ontologic pentru existența lui Dumnezeu

Omul lingusitor

Ce a funcționat bine în aceste zile fierbinți de toamnă?