Rasul, boala ignorantei
Cand radem de un apropiat
de-al nostru atunci cand nu este in mijlocul fizic in care suntem noi, cand il vorbim ca nu are anume calitati ori
anumite inzestrari care l-ar face asemanator cu prea minunata noastra cultura
ori fiinta, ce suntem... prieteni sau dusmani?
Ne putem amagi si gandi in sinea noastra ca nu este de fata si
nu ne poate auzi, si gandind asa credem ca in acest fel nu-i putem face niciun rau, dar oare asa sa fie?
Din punct de vedere social
proiectam asupa individului tintit, intr-un cadru anume, calitati imaginate de unul sau mai multi,
calitati lipsite de “normalitatea” acceptata de grup. Lipsa acestor “calitati”
il fac pe cel in cauza mai “slab, mai neadaptat la lume, mai altfel, mai ciudat”,
si in ultima instanta un instrus care
trebuie eliminat doar pentru ca nu e ca
noi.
Sa ne imaginam ca nu ne
aude, insa auzim noi, cei care proiectam asupa lui gandurile noastre… faptul ca-l
privim intr-un fel anume, gandurile cultivate in noi ne indeparteaza de el…
acestea ne fac sa-l dispretuim, sa-l uram fara motive reale. Cauza? Ignoranta
si prejudecatile noastre! Nu ne straduim sa-l cunoastem, dar ne straduim sa-l
judecam si sa-l descriem altfel decat
este in realitate! In acest caz, ignoranta ne corupe!
Sa ne mai imaginam ceva,
de aceasta data in plan spiritual (mai ales pentru crestini). Sa zicem ca
nimeni nu ne aude si nu este nimeni martor la ceea ce noi savarsim. Acest lucru
ne face mai nevinovati? Faptul ca nu avem martori fizici, ne face sa parem ca
suntem “ok”?
Dar daca avem alti
martori? Cum ar fi cuvantul care il rostim, iar acesta ne va fi masura
judecatii intr-un tarziu... Sau martor fiind glasul constiintei care ne va aminti mai
tarziu... Ori invatatura credintei noastre care nu face pace cu vorbirea despre
ceea ce cuvantam intr-un spatiu intim despre un altul… Si nu in ultimul rand,
avem ca martor pe Dumnezeu!
Ce ar face El daca ar fi
impreuna cu noi? Nu am raspuns la aceasta intrebare, insa cred ca masura
vorbelor Lui nu cuprinde logica si
dreptatatea omeneasca care judeca inainte de a cunoaste si condamna inainte de
a avea dovezi!
Da, avem libertatea de a
gandi si imagina ce vrem, insa inainte de a rade de cineva doar pentru ca
nu este ca noi si inainte ca rasul sa devina judecata, nu ar fi mai de folos sa
nu mai fim prinsi in lanturile ignorantei care ne corupe pana acolo, incat nu
mai vedem clar ce se intampla in jurul nostru?
Comentarii
Trimiteți un comentariu