Cine se poate mantui?


Din cauza acestei intrebari, au fost si vor fi multe opinii contradictorii intre confesiunile crestine. Toate isi apara dreptul de credinta adevarata, de detinatoare a unui adevar absolut, negresit, infailibil si vesnic care duce la mantuire. Dar oare asa sa fie? Acest adevar pe care il detin confesiunile, indiferent cum s-ar numi ele, e singurul care mantuieste? Am certitudinea sa marturisesc ca nu este asa! Am sa incerc sa argumentez in cateva puncte:

Credinta lui Avraam

a. Inainte de a se naste Dumnezeu in trup, a fost un Parinte al unui popor, pe nume Avraam, care la cererea lui Dumnezeu, s-a dus sa-si sacrifice copilul, unicul lui copil, dorind in acest fel sa asculte si sa creada in Dumnezeu, indiferent ce presupune acest lucru! Copilul nu a fost sacrificat, pentru ca Dumnezeu Insusi a intervenit sa opreasca fapta pe care trebuia sa o savarseasca Avraam, insa actul pe care il ceruse lui Avraam a fost cunoscut de Dumnezeu ca fiind supunere, ascultare si credinta. Avraam a crezut in Dumnezeu, iar Dumnezeu ce a facut lui Avraam? A binecuvantat samanata lui, a inmultit-o si a lasat un popor de la care noi am mostenit foarte multe invataturi. A fost sau nu Avraam mantuit? Si ce era el? Crestin ortodox, catholic, protestant? Nu! Era un om placut Domnului Dumnezeu!

Imparatia Cerului

b. Care era conceptia evreilor de pe timpul lui Iisus si dinaintea nasterii Lui cu privire la cine putea mosteni Imparatia Cerurilor? Doar ei se pot mantui si doar ei pot mosteni ceea ce era dat din stramosi. In ciuda acesteia, cand Iisus a venit, a marturisit cu totul altceva si anume ca nu a venit pentru cei sanatosi, ci pentru cei ce au nevoie de doctor, chiar daca acestia sunt din alte neamuri... iar in pilda vierilor, in predica de pe munte arata clar cine va fi partas la mostenirea Cerului si la mantuire – nu cei care cred ca mostenesc si sunt convinsi de aceasta, ci cei care fac dupa voia lui Dumnezeu si in Dumnezeu!

Oricine crede

c. Dar oare ce sa insemneze cuvintele?: “Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.” Rm 9, 9.10. Oare nu faptul ca, credinta si fapta marturisitoare sunt cele care duc spre mantuire?
Si daca credem, de unde suntem si din cine suntem si pe cine iubim?... “Oricine crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu, şi oricine iubeşte pe Cel care a născut iubeşte şi pe Cel ce S-a născut din El.” 1In 5,1.
Si cine biruie lumea?... numele de crestin pe care il purtam, dogma noastra, a omului, a sinelui ori cel ce crede, numit ORICINE? Iata intrebarea: “Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?” 1In 5,5 Iata raspunsul: ORICINE e indreptatit, nu prin voia omului, ci prin voia Domnului. Cu ce drept, cu ce putere si cu ce certitudine asa mare spunem noi despre unul sau altul, despre unii sau altii ca se pot sau nu mantui? Caci, daca noi suntem pacatosi, atunci cum avem noi curajul sa spunem despre altii ce pot avea si ce nu? Suntem noi in masura sa judecam si sa impartim masura dreptatii si a milei lui Dumnezeu? Putem opri sa se reverse in rauri mari bunatatea si dragostea lui Dumnezeu? Cine suntem noi sa aruncam cu piatra? Avem curajul sa fim primii care spunem ca meritam cerul in locul altora?
Sa fim atenti la ce este scris: “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat CA ORICINE CREDE IN EL să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” In 3,16

Dumnezeu revelat in inima

d. Dar sa nu aduc in discutie doar problema evreilor si a crestinilor. Asa cum inainte de Hristos si dupa Hristos au fost popoare, triburi si indivizi care nu au auzit de mantuirea prin Mielul Domnului, si in acest prezent si in viitor,  vor fi oameni care nu vor auzi de mantuirea prin Hristos, fiind nevoiti sa creada in diferite zeitati datorita anumitor imprejurari. Multi au murit si nimeni nu a marturisit in fata lor, precum a facut Pavel in fata atenienilor, ca exista un Dumnezeu necunoscut care poate fi cunoscut, care S-a intrupat, a trait, a invatat, a murit si a inviat pentru ei, lasand in urma o mostenire si o promisiune care pot duce la viata vesnica, la mantuire, la cer.
Nu au stiut despre promisiunea iudaismului, despre evanghelia crestinismului, despre Dumnezeu Unul, acelasi ieri, azi si maine. Au fost lipsiti de toate aceste invataturi si bogatii spirituale. Cu ei ce se intampla?
Daca au facut binele in inima, chiar daca nu aveau o lege, cum avem noi in Decalog, dar l-au urmat si implinit, acest bine spre slava cui era “marturisit” si implinit? Spre slava legii binelui, spre slava Dumnezeului pe care nu il stiau dar Il cinsteau in faptele si alegerii intime. Asta era legea din inima lor, fapta care era rodul binelui, pus in slujba lor si a semenilor. Cu toti acestia care nu aveau iudaismul sau crestinismul ce se intampla? Sunt aruncati in Iad? Oare Dumnezeu sa fie atat de crud? Personal nu cred in aceasta teza. Intelegerea, grija, atentia si dreptatea lui nu seamana cu dreptatea noastra si iubirea lui nu are limitele noastre. Daca El este IUBIRE, atunci in iubire El intelege tot si acei care au stat in slujba binelui, fara sa cunoasca dogme, sunt si pot fi mantuiti.

Oricine...

e. ORICINE IL cunoaste, IL primeste, IL crede, IL marturiseste si face dupa cum El a cerut sa se faca, va fi mantuit. ORICINE care nu l-a cunoscut inainte de El si dupa el, adica dupa intruparea lui Hristos, dar a facut binele si s-a pus in slujba binelui pentru cei din jur si pentru ce este in jur, personal cred ca este un loc in cer si pentru ei si au parte la mantuire asa cum au parte si cei pentru care hotaraste numai Dumnezeu. … Oricine!

Puterea de a judeca

In final, nu omul are puterea de a emite judecati de valoare. In trecut, iudeii au gresit spunand cine poate mosteni Imparatia Cerului, si in ciuda credintei generalizate Iisus a invatat altfel.

Cei care spun ca acela sau ceilalti nu se pot mantui pentru ca..., tocmai ei nu trebuie sa uite ca judecata finala nu o fac ei! Si ei ca si ceilalti in final vor fi judecati de Cel care a facut totul si judecata aceasta nu se va face in spiritul justitiei omenesti, ci in spiritul simtirii lui Dumnezeu, care nu priveste la fata omului, ci la inima lui!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Testul de personalitate JUNG. Află cele 16 tipologii de personalitate.

Cine suntem și ce facem noi cu adevărat?

Supa de rosii cu legume

Puţin despre alergare!

Viaţa, un adevărat laborator de situaţii în care te adaptezi