Omul are nevoie de om! Intr-un fel...

"Este intotdeauna gresit, oriunde si pentru oricine, sa creada ceva bazandu-se pe dovezi insuficiente." W.K.Clifford

Omul are nevoie de oameni! Fara ei suntem singuri in aceasta lume! Si cu toate acestea suntem si raniti, indurerarti de dureri pe care ni le provoaca in ciuda faptului ca nu le recunosc in noi...

Si daca le recunosc si le inteleg, nu se straduiesc sa le inlature, sa le micsoreze. Au trait diferit si capacitatea sa se aplece asupra altor lucruri decat au stiu pana ce au vazut altceva, e departe de ei, de vointa lor de a o imbratisa, de a o dezvolta...

Bine, inteleg ca nu pot empatiza, mangaia cu un cuvant sau cu un simplu gest din priviri, insa macar sa taca, sa taca pentru a nu rani, pentru a nu rupe din omul celalalt increderea in el, in om, in viata, in bunatate!

Tacerea face uneori mai bine decat aurul curat... gestul fals, privirea fara intelegere, cuvantul gol, mangaierea rece pot dobori un om, o inima, un suflet... il pot duce pana intr'acolo, incat omul privat de cele calde, sa devina rece cu sine, cu lumea, cu Dumnezeu... sa devina gol, in cel mai rau caz!

De aceea, maxima responsabilitate din partea celui care nu stie sa priveasca altfel pe celalalt, care nu stie sa taca... caci, nu stie aluatul din care este facut cel pe care-l are in fata. Atitudinea lui fie semenul necunoscut il va face sa creasca frumos sau il va face sa coboare in singuratate si din singuratate, intr-o moarte sociala impusa timpuriu!

Nu strica sa nu spui nimic, decat sa spui ceva cu riscul  ca maine sa strici in jurul tau ceea ce poate deveni un diamant!

Ioan Vasilescu